Noul Guvern Ponta este o însăilare cu tot felul de resturi. Fără oameni politici propriu-zişi, fără tehnicieni, fără mari caractere. O adunătură de personaje lipsite de orice anvergură. Căutând supravieţuirea la Palatul Victoria prin toate mijloacele, Victor Ponta speră să prindă alegerile prezidenţiale în poziţia care să-l favorizeze. Această mişcare îi arată fragilitatea, dacă nu cumva eşecul. Mergând în altă direcţie decât aceea convenită în alianţa USL, viitorul său politic nu are prea multe şanse. Acest carierism vizibil se va întoarce împotriva lui într-un timp destul de scurt. Solidaritatea PNL-ului nu mai poate intra în discuţie. Cu PC şi UDMR începe un menaj imposibil, cu mai multe contradicţii interne decât în etapa anterioară a guvernării. Singura mişcare acceptabilă ar fi fost un guvern minoritar, al PSD-ului, dacă acest partid ar fi avut un proiect politic adevărat. S-a văzut permanent cum alianţele la guvernare au fost lipsite de orice eficienţă, divergenţele interne fiind aiuritor singura dezbatere. Victor Ponta vrea un guvern personal, profitând de conjunctura prielnică unei asemenea încropeli. Treburile ţării sunt blocate aproape în totalitate, corifeii fostei alianţe având vina principală pentru această situaţie. Şi presa, şi societatea par preocupate de acest concurs fatidic dintre cei doi. Agenda politică generală este blocată. Neavând mecanisme sociale în desfăşurare, programe, un divertisment mai evoluat, românii par a prefera acest circ fără final previzibil. Noul Guvern nu este nici mai bun, nici mai rău decât anteriorul. Cine-i în spatele acestor personaje reprezintă o problemă foarte serioasă. Anonimii sunt la fel de inacceptabili precum veteranii, compromiţând selecţia în societate. Social-democraţia PSD-ului este o propagare a demagogiei totalitare. Acum, în jurul ei, se grupează interese fără legătură cu situaţia ţării. Formulă de succes, spre care s-a îndreptat sinucigaş C.P. Tăriceanu, ea nu este decât încă o modalitate de slăbire a civismului şi performanţei. Restrângerea libertăţii, prin suprimarea unei infracstructuri adecvate, a dus la o ruptură totală de societate. Zilnic se închid sute de firme, tot mai mulţi români îşi pun problema emigrării. Avem Ministerul Culturii, pentru suprimarea culturii şi a democraţiei. Ministerul Sănătăţii îşi inventează tot felul de responsabilităţi întreţinând un sistem mafiot imposibil de dezintegrat. Politica externă a căpătat un aspect strict funcţionăresc, lipsită de orice supleţe şi atractivitate. Abandonul liberalilor vine din decimarea ministeriabililor săi, aşa cum nu s-a întâmplat cu niciun alt partid. Opoziţia liberalilor în Parlament va fi anemică tocmai din acest motiv. Forţa morală a PDL-ului are o agresivitate, la rândul ei, propagandistică, lipsită de soluţii.
Dacă ameninţările lui Traian Băsescu, de a contesta noul Guvern Ponta, ar reuşi, am avea alegeri anticipate. Dacă Traian Băsescu ar fi altcineva. Că acest nou guvern nu respectă opţiunea electoratului e limpede, şi ar trebui sancţionată. Alegerile anticipate nu au nicio miză în asemenea context. Şansele egale în ce priveşte viitorul, ale actorilor politici, obligă la aceeaşi eternă conspiraţie. Crin Antonescu a anunţat deja că nu se va opune noului Guvern. România trăieşte într-o fatalitate care are tot felul de înfăţişări, însă toate arată imobilismul bine controlat al structurilor partidului-stat. Guvernul Ponta III va face mai devreme sau mai târziu implozie, fiind în imposibilitatea de-a onora cererile UDMR, bunăoară. Este de mirare cum corupţia acestei facţiuni beneficiază de o imunitate ca nimeni altcineva. Toată clasa politică actuală este, în fapt, mafiot îndatorată UDMR, aici fiind secretul care îi face pe liderii uniunii personaje de prim rang. Cererile UDMR au fost întotdeauna mari, imposibile, pentru a ridica gradul de vizibilitate în timp ce dezintegrarea ei morală s-a produs continuu.
Surprizele pe care le poate oferi Traian Băsescu sunt de multă vreme fumate. Încercând o nouă coabitare, preşedintele României ar trebui să înţeleagă faptul că este autorul moral al acestui derapaj incontrolabil. Politică de tabloid.
