Anual, cu ritmicitatea impusă total nedemocratic de succesiunea anotimpurilor, fostul Parc Herăstrău, monument istoric creat din inițiativa și în timpul domniei regelui Carol al II-lea și redenumit servil Parcul Regele Mihai I, expune ostentativ trecătorilor nu atât propria mizerie materială cât pe cea morală a administratorilor în întreaga lor splendoare.
Lipsite de protecția vizuală a apei din timpul verii, malurile betonate în urmă cu aproape o sută de ani expun dezolant sute de găuri rămase în urma deteriorării și desprinderii plăcilor construcției. Apa profită din plin pentru a smulge hălci din malul de pământ adiacent instalându-se în spațiul astfel creat și formând bălți mizere, de loc neglijabile ca mărime… Răbdător, un nevăzut Duh al lacului pare a aștepta, asemenea altor confrați, ca un copil scăpat o clipă atenției bunicilor să-i fie oferit drept tribut. Nu trebuie condamnat pentru aceasta. Martor al evenimentelor „Colectiv”, „spitalelor auto-incendiate” sau accidentului comis de polițistul de la Secția 5 știe că autoritățile și primarii nu dau doi bani pe măsurile preventive, reacționând – chiar dacă formal și ineficient – doar în urma tragediilor cu victime umane!
Este posibil ca puritatea apei lacului să fie cumva monitorizată dar, dacă este, discreția cu care sunt păstrate rezultatele analizelor este admirabilă, nici cea mai mică informație nereușind a se strecura în spațiul public. Sigur, evaluarea vizuală de care dispune orice simplu trecător sugerează o stare deplorabilă deși cantitatea detergenților generos deversate în apă pare a demonstra susținute eforturi de curățire!
Oricum, opiniile critice neavând o bază profund științifică nu pot fi luate serios în considerație pentru a descuraja nici industrie locală a pescuitului și entuziasmul consumatorilor de pește proaspăt… Mediteranean?!
Puzderia de unități de alimentație publică – restaurante, cârciumi sau simple cotețe plutitoare rudimentar ancorate – ce împodobește în special malul de nord-vest pare a fi fost rezultatul atracției peisagistice. Pentru naivi, poate! Mai degrabă pare a fi contribuit generozitatea cu care primarii (în succesiunea lor) și consilierii Primăriei Capitalei închiriază terenul la prețuri invers proporționale cu tariful meniurilor!
Amețitorul miros al hamsiilor prăjite completează generos cadrul plimbărilor romantice, distrăgând atenția vizitatorilor de la pericolul unor potențiale și nedorite contacte cu natura personificată de arborii netoaletați. De menționat intervenția promptă a Poliției Locale care adresează somații în scris arborilor interzicându-le practic prăbușirea!
Practicat cu succes timp de generații, obiceiul de a lăsa copiii mici să alerge liber pe alei a devenit o amintire nostalgică. Pentru a bifa funcționărește obiectivul de creare de piste pentru bicicliști, pe mijlocul principalelor alei existente au fost delimitate prin aplicarea unui strat de vopsea circuite destinate bicicliștilor! O plăcuță de la intrarea Arcul de Triumf ne permite să-i aflăm pe autorii ingeniosului proiect – Petrom și ALPAB – un modest dar înduioșător surogat al proiectului autostrăzilor suspendate promise de Sorin Oprescu!
Deși parcul Herăstrău are un proprietar unic (oare?!) suprafața sa este fragmentată de nenumărate garduri. Poate că existența lor are o logică (greu de detectat pentru neavizați) și chiar o acoperire juridică. Ceea ce nu este de înțeles este motivul pentru care gardurile nu sunt altceva decât simple împletituri de sârmă ruginită, oferind o jalnică diversitate de modele, frecvent rupte și deteriorate. Cât de greu ar fi ca proprietarul – administrator general – Primăria Capitalei, Primarul General Nicușor Dan și/sau Consiliul General să procedeze la o inventariere a suportului juridic al împrejmuirilor, să solicite elaborarea unui model unic reprezentativ pentru fostul cel mai frumos parc din București și să impună realizarea și amplasarea acestui model în maxim șase luni?
Cine în afara insectelor și rozătoarelor are rețineri în a impune defrișarea vegetației menită doar a masca uriașe cantități de deșeuri, ambalaje alimentare, sticle, etc. in interiorul parcelelor împrejmuite?
Plimbarea nu poate fi încheiată fără a admira un simbol al decăderii Herăstrăului care, fără voia sa și fără nici o legătură cu intenția autorului, zace nu doar la figurat ci chiar la propriu în apropierea platoului bazinelor cu fântâni arteziene: nudul feminin sculptat în piatră, înnegrit de ploi și poluare, disimulat protector în spatele unui zid de verdeață, poate pentru a evita întrebările curioase ale micuților vizitatori… Nu, personajul nu doarme! Este un cadavru, sacrificat pe altarul inculturii administrației orașului. Reprezintă personajul feminin din legenda Cascadei Urlătoarea din Munții Bucegi, care a a ales să se sinucidă pentru a evita disputa a doi frați îndrăgostiți de ea. Legenda a fost materializată într-un grup statuar impresionant în atelierul celebrului sculptor Dimitrie Paciurea în 1905. Cei doi frați (Giganții) au rămas în Parcul Libertății (Carol I) privind în gol, iar fata a fost ostracizată în Herăstrău, înconjurată de nepăsarea trecătorilor care nu-i înțeleg rostul…
Poate că într-o zi cu soare, dl. Nicusor Dan va invita întregul Consiliul General, pe directorii Primăriei, pe primul-ministru, pe ministrul culturii și chiar pe președintele Johannis să facă un tur per pedes apostolorum în jurul lacului Herăstrău. Vor avea ocazia să vadă la scară redusă, la propriu cum arată de fapt România, chiar dacă este foarte probabil ca percepâia să le fie denaturată de imaginea terenului de golf din vecinătate!
Laurentiu Gabriel Mitrache
Vizitind Bucurestiul -dezolanta imagine a parcului Herastrau in general ,iar centrul vechi ? Da vechi si parca darapanat fara nici o perspectiva . Pacat ,Bucurestiul are multe de oferit ,dar stilul de satra care apare peste tot ii ia tot farmecul . Nu mai e nici balcanic e satra . Regret comparatia si rog bucurestenii sa nu ma judece aspru ,dar asta a fost impresia lasata la ultima vizita in urbea lui Bucur !