Interzicerea cenzurii, în fapt abolirea, este una dintre principalele statuări constituționale în România. Această prevedere nu este întâmplătoare, ea este rezultatul rolului nefast în legitimarea atrocităților instituționale. Cenzura slăbește absolut forța unui stat democratic, al cetățenilor, având drept scop protecția exceselor de putere ale unor grupuri aflate temporar în avanscena vieții publice.
România este recunoscută ca parte la Tratatele internaționale în baza acestui act statutar care este Constituția, iar din moment ce această normă supremă este încălcată, cade orice relevanță instituțională internă care nu poate fi acoperită nici de pronunțările unor instanțe, fie ea Curtea Constituțională.
Oricâte puncte interpretabile ar avea actuala Constituție, acesta privind Cenzura este suficient pentru a elimina o bună parte din balastul subiectiv și cu obiect judiciar care vine dinspre CNA.
E greu de înțeles cum armatele de juriști și parlamentari, dublați de o asistență suficientă, uneori asigurată pe bani publici, care pretind că apără democrația și aplicarea corectă a “legii” , atât la nivelul Parlamentului, dar și prin asociații sau alte forme legale de funcționare nu ridică aspectele constituționale într-un cadru strict juridic.
România a ajuns în acest punct critic tocmai prin lipsa unei proceduri de filtru constituțional al legislației sau, printr-o gravitate extremă, prin aplicarea bunului plac la nivelul instanțelor care se situează în afara legii.
In acest uriaș derapaj, în care legislația ajuns doar bună de livrat instituțiilor care solicită dovezile existenței acesteia nu și aplicării sau aplicabilității, a mai pune în discuție legalitatea deciziilor și controlului asupra acesteia a ajuns sub semnul cenzurii prin ceea ce se numește respingere sau putere de lucru judecat.
Cei care vor puterea sunt fie nepregătiți, fie de rea credință, însă în ambele cazuri lipsa unui program punctual de reformă constituțională și legislativă imediată, nu fac decât să formeze noi cercuri concentrice în jurul aceluiași dezastru numit cezură.
Astfel în România, se confundă tendențios cenzura cu reglementarea, știut fiind că prin aceasta din urmă abuzul ar fi aproape imposibil de integrat la vedere.
Actuala campanie electorală încă plutește în apele tulburi ale promisiunilor lipsite de un program al reformei juridice și constituționale, situație care poate face valabilă orice perspectivă în favoarea iraționalului.
Cumparati-va poeziile lui Mihai Eminescu si gasiti un loc bun de pastrare pt s-ar putea sa fie…”sters”…
Pai de ce instrumente ilegale, ce, ii mai pasa cuiva acolo la varful coloniei de Constitutie?
S-a dovedit cati bani dau ei pe Constitutie si pe legile tarii, de nenumarate ori. In aceasta (fosta) tara unde 400 de ani sub turci au lasat urme adanci, legea este CE SPUNE STAPANITORUL VREMELNIC.
Nu ce scrie prin cine stie ce constitutii nerespectate de nimeni. Daca stapanitorul e Ali-Pasa, foarte bine, de maine dam spaga, tribut si pesches; daca e Franz Iosef, platim biruri in ritm de vals; daca e Ivan Turbinca, davai cias davai palton; si daca e o mafie globala, ii dam tot pe tava, numai sa ne pastram locurile caldute din administratie.
Poporul? Care popor…?!
gargara,hai sa vorbim sa nu adormim;vorbim de funie in casa spanzuratului
gargara,hai sa vorbim sa nu adormim
Omu fusese intr-o vreme corect respectand ADEVARUL si REALITATEA, dar de multi ani a luat-o razna, dar nu singur, ci in haita…Si-a dat seama ca e ceva putred la legea fundamentala, dar nu spune ce trebuie modificat, adica spiritul care a asigurat CONTINUITATEA!!!
In curand o sa fie ca intr-o veritabila dìctatura.
𝙋𝙧𝙞𝙣 𝙡𝙚𝙜𝙚 𝙚𝙪𝙧𝙤𝙥𝙚𝙖𝙣𝙖 𝙨𝙩𝙞𝙥𝙪𝙡𝙖𝙩 𝙨𝙖 𝙚𝙭𝙞𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙥𝙤𝙧𝙩𝙞𝙩𝙖 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙝𝙞𝙨𝙖 𝙖𝙪𝙩𝙤𝙧𝙞𝙩𝙖𝙩𝙞𝙡𝙤𝙧 𝙞𝙣 𝙤𝙧𝙞𝙘𝙚 𝙙i𝙨𝙥𝙤𝙯𝙞𝙩𝙞𝙫 𝙘𝙤𝙣𝙚𝙘𝙩𝙖𝙩 𝙡𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙚𝙧𝙣𝙚𝙩
S𝙖 𝙩𝙧𝙖𝙜𝙖 𝙘𝙪 𝙤𝙘𝙝𝙞𝙪 𝙐𝙧𝙨𝙪𝙡𝙖 𝙘𝙪 𝙢𝙞𝙡𝙞𝙩𝙞𝙖𝙣𝙪𝙡 𝙚𝙞 𝙋𝙧𝙚𝙙𝙤𝙞𝙪.
Deci, ce zâsăi? Politica rromânească, dar nu numai,este o armată de ocupație care se servește pe sine în detrimentul celor ocupați.Cât despre pilonii ideologici ai politicii, ei au fost croiți din latex, la fel că cei ai justiției servile.Mă contrazice careva?
CONSTITUTIA :
Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
Asadar, mai e….”democracy” sau nu mai e?
Pai nu mai e…pentru ca…
ne-am facut treaba cu…”democracy” lovind in valorile traditionale iar acum daca lumea se trezeste…
Corect! Noi spunem ,noi auzim ! Nimeni nu ajută poporul ! Niște fricoși să nu își piardă vreun privilegiu! Măcar în parlament să fim apărați! Simion de ce se ascunde și nu vine la dezbateri?
Nu se confundă nimic. În Partidul Securiştilor PNL-PSD s-a format o pegră de avocăcați cu epoleți, care au făcut din interpretarea legii încălcarea legii cu acte în regulă, pentru că „justiția” este controlată tot de ei şi nu are cine să îi tragă la răspundere penală.
La şcoala de avocăcatură cu epoleți Valeriu Stoica, Predoiu, Ciordache, Vicol şi Asociații s-au copt cele mai canceroase abominații pentru democrație şi statul de drept: Ordonanța 13, Marea Prescripție, Protocoalele Binomului, Optimizările, Legile Securiste şi Ingineria Socială.
Tot ceea ce trăiți sunt creațiile unor sofişti ai dreptului, care în deplină impunitate, interpretează legi şi Constituție după bunul plac al Mafiei Securiştilor. Băieții deştepți ai statului de drepți, culcat, drepți, culcat s-au prins foarte repede că nu e infracțiune, dacă cei chemați să o judece sunt sclavii tăi, optimizați cu pensii speciale.
Aşa arată dictatura – nişte băieți deştepți, care fac ce vrea pixul lor de 35 de ani şi nu îi întreabă niciodată nimeni nimic de dosarele revoluției, mineriadelor, devalizărilor, privatizărilor şi subminarea economiei naționale.
AŞA ARATĂ DICTATURA.