La patru ani după ce Niels Bohr a introdus în explicarea cuanticii principiul complementarității, Lucian Blaga a publicat o carte surprinzătoare care nu părea a face parte din seria preocupărilor sale de căpătâi: „Eonul dogmatic” (1931).
Așa cum Bohr considera că nu sunt contradictorii contrariile undă și corpuscul, ci complementare, Blaga propune să nu mai gândim a fi contrarii realitățile „om” și „Dumnezeu”. Nu făcea decât să reamintească faptul că primul conciliu ecumenic (Niceea, 325) nu a considerat realitățile „om” și „Dumnezeu” a fi contrarii de neîmpăcat, ci complementarități ale păcii din Creație. Ele fuseseră împletite în pacea lor în ființa lui Iisus Hristos.
Bohr n-a fost perceput ca un dogmatic, ci ca un rebel față de logica lui Aristotel. În logica aristoteliană, contradicția anulează logicul. Aristotel n-a putut gândi complementarități între contrarii.
Blaga îndrăznește să propună dogmaticul (elaborarea dogmelor) drept un eon ce stă să vină: un timp foarte lung al minților, adică. Un timp, altfel spus, în care mințile vor învăța să transfigureze antinomiile. Chiar așa îi spune el dogmei: „antinomie transfigurată”.
Dar cu cel puțin zece ani înaintea lui Bohr, Rudolf Steiner spusese că în chestiunile spirituale cele mai importante toposuri sunt contrariile și că acolo, în spirit, nimic nu e mai important pentru minte decât să caute coerența din contradicții.
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri (de la Niceea, iată, au trecut 16 secole), dar mintea noastră nu prea s-a obișnuit să caute coerența din contrarii.
A căutat-o mai întâi Hegel, numai că pentru el spiritul era istoria, y compris istoria gândirii.
Teologii nu au îndrăznit să elaboreze o logică non-aristotelică a celor spirituale. A elaborat-o la Paris un filosof fost cuantist, Stéphane Lupasco, român de origine. El pune fenomenele psihice împreună cu cele fizice. Pentru Einstein, asta ar fi fost un scandal imens dacă l-ar fi citit.
Urmașul lui Einstein la catedră, Richard P. Feynman, le spunea fizicienilor de mare anvergură așa: „Vă rog, nu căutați o logică în lumea cuantică. Ecuațiile cuanticii funcționează perfect și fără această căutare. Riscăm să rămânem fără finanțare dacă vrem să găsim logica aceea.”
Da, lumea a evoluat după Niceea într-un sens non-transfigurator de contrarii. Azi, intelectul știe că tot ce vine la el vine prin simțuri, dar nu mai vrea să știe că el însuși nu a venit la sine așa.
Trebuie iesit din sistem pentru a-l vedea din-afara !
Dumnezeu poate face si logiul si ilogicul deci … nu se-mpiedica de-o piatra grea ! 😛 E si-n timp si-nafara lui ! Si REAL si FANTASTIC in acelasi timp(!) (ce-i timpul ca iluzie pur-umana daca dupa moarte inceteaza a mai fi ? ETERN!)
IQ=?
😉