Președintele Franței s-a dus la Casa Albă cu aerul unui mic Napoleon, emisar al întregii Europe biruitoare. Trump i-a acceptat vizita din politețe, la reciprocitate cu participarea sa la redeschiderea catedralei Notre Dame.
Înainte de a pleca de acasă, Macron făcuse repetiții pe tiktok despre ce-i va spune el lui Trump: „Cum vrei să domini China dacă nu reușești să-l dobori pe Putin?!”. Își făcea curaj singur. Credea că, la auzul acestei provocări, Trump, ațâțat la orgoliu, urma să se încordeze la ambâț și să-i declare că va continua să umfle Ucraina cu arme și bani.
Raționament cam infantil pentru niște pretenții de Napoleon. Chiar pentru unul mai pitic. Trump i-a repetat opțiunile clare pe care le are administrația americană: pace în Ucraina, proiecte economice „majore” cu Putin, iar dacă europenii vor să aibă garanții de securitate n-au decât să și le facă singuri.
În aceeași zi, SUA și Israel au votat la ONU alături de Rusia împotriva unei rezoluții care condamna invazia Rusiei în Ucraina și solicita retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean. Faptul că SUA au votat la fel ca Rusia împotriva unei astfel de rezoluții reprezintă „o schimbare uluitoare față de politica SUA din ultimii ani”, aprecia CNN.
Tot luni, SUA au votat la fel ca Rusia o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU în care Kremlinul nu mai era numit agresor și nu mai era recunoscută integritatea teritorială a Ucrainei. Rezoluția a trecut fără sprijinul a cinci membri europeni ai Consiliului de Securitate.
Opțiunile SUA sunt clare. Ale europenilor sunt, în cel mai bun caz, confuze – dacă nu cumva exact opuse celor ale Americii. Voturile de mai sus au evidențiat dezacordul total dintre SUA și aliații săi europeni.
Europa gâfâie, Ursula vrea război
În timp ce, la Casa Albă, președintele Trump argumenta a n-a oară nevoia imperativă de a se restabili pacea în Ucraina, la Kiev, Ursula von der Leynen scotea din poșetă încă 3,5 miliarde euro pe care a anunțat că le va trimite Ucrainei în luna martie, pentru a mai încălzi ciorba războiului.
Tot ea mai anunța că lucrează la un „plan de înarmare” a europenilor pe care-l va supune discuției într-un summit al Consiliul European. Președinta CE anunțase încă de la începutul mandatului său că are în vedere un plan de înarmare centralizată a statelor europene. Cu alte cuvinte, vrea să cloneze în cazul armamentelor modelul atât de profitabil al „înarmării” cu vaccinuri.
Pe acest fond, în care unii trag hăis și alții cea, Macron venise la Washington să-și facă imagine de mare lider și să încerce marea cu degetul. Mai este America dispusă să susțină războiul pe care autocrația instalată la Bruxelles dorește să-l ducă până în pânzele albe? Bruxlles-ul ar vrea să continuie războiul dar mai mult pe banii americanilor. De data asta nu s-a mai întâlnit hoțul cu prostul. Trump i-a spus lui Macron, încă o dată, în mod direct, că vrea pace, nu război. Sub conducerea fostului președinte, care mai mult era ținut la fereastră până trecea pensia, „SUA au investit destul acolo fără să primească nimic”, iar acum Trump e preocupat să recupereze paguba estimată de americani la 350 miliarde dolari.
La acest punct, Macron l-a întrerupt pe liderul american, scoțând din pălărie „nucleara”. A spus că Europa a participat la război cu 60% din costurile totale, că Ucraina este cea care ar trebui despăgubită de Rusia și că toți cei care au suferit pierderi trebuie de asemenea despăgubiți tot de Rusia. Conform regulilor de război, despăgubirile se acordă taberei învingătoare. Macron a sugerat că Bruxelles-ul a înghețat deja active rusești de peste 200 miliarde de dolari pe care le-ar putea folosi pentru despăgubiri către Ucraina. La Kiev a fost publicat până și un raport de mediu (!), potrivit căruia costul estimat al „daunelor climatice provocate de Rusia” în cei trei ani de război se ridică la peste 42 de miliarde de dolari. „Costul social al carbonului” n-a fost însă calculat și pentru tancurile și tunurile folosite de ucrainieni, aceste fiind probabil ceva mai eologice.
Pe lângă probleme de diplomație subțire și de geopolitică sensibilă, se conturează astfel, pentru prima dată, și unele de contencios financiar – capitol pentru care Macron a fost pregătit special să-l dechidă public la Casa Albă. La toată intervenția intempestivă și cam nervoasă a acestuia, Trump a dat din mână a lehamite.
Nu America, ci Ucraina a propus afacerea cu minereurile
Pe termen scurt, opțiunile sunt în mod clar total opuse: SUA lucrează cu toate mijloacele pentru încheierea păcii. În schimb, Comisia Europeană, sub comanda autocrației bruxeleze, forțează continuarea războiului.
Întrebarea este până când vrea Europa să ducă acest război? Timp de trei ani, cu ajutor american substanțial, pe front situația este care este. Dar fără ajutorul SUA, cât va mai dura acest război? Crede madam Ursula că Ucraina va reuși să aibă succese mai mari pe front dacă Washingtonul va închide robinetul armelor și banilor?
În toate cazurile, cetățenilor europeni le este mai aproape pielea banilor pe care trebuie să-i arunce pentru înarmare decât cămașa speranței într-o victorie. Ursula dă Ucrainei miliarde și miliarde pentru că nu dă din banii ei. Economia UE este în bot, problemele sociale se agravează, costurile energiei au decolat, bugetele statelor sunt la blană, dar „noi” dăm bani pentru un război fără prespective.
De acord, dar până când?
În cazul în care, totuși, pacea se va încheia, europenii scot din pălărie altă problemă: ne trebuie bani ca să trimitem soldați în Ucraina pentru ca nu cumva rușii să reînceapă lupta. „Europenii sunt pregătiţi să meargă până la trimiterea de trupe” pentru a verifica dacă „pacea este respectată”, a declarat Emmanuel Macron la Casa Albă.
Trimiterea de soldați care să păzească pacea e noul subiect la modă pentru Bruxelles. Dna Ursula n-a stabilit încă din ce țări să provină acești soldați. Lui Bolojan și Ciolacu le tremură fundul. Premierul britanic, care se va duce și el la Casa Albă zilele următoare, îi va prezenta lui Trump intenția ca vreo 30.000 de militari să se instaleze în Ucraina pe rol de gardieni ai păcii.
SUA nu vor participa nici cu soldați, nici cu dolari pentru întreținerea misiunii respective. Și, după cum a declarat Trump, nici nu vor să ofere garanții de securitate în schimbul metalelor rare.
Vicepremierul ucrainian Olga Ștefănișina declara zilele acestea că „echipele ucraineană și americană se află în etapa finală a negocierilor cu privire la acordul privind mineralele, aproape toate detaliile-cheie fiind finalizate”.
Un important lider ucrainian, Mihailo Podoliak, consilier politic al președintelui Zelenscki, a precizat luni că „inițiativa privind necesitatea investițiilor în explorarea zăcămintelor minerale a fost propusă chiar de Ucraina cu ceva timp în urmă. Și suntem extrem de interesați ca investitorii mari și globali să vină aici (...) Ei vor fi o formă de garanție că războiul nu va afecta aceste teritorii”. Raționamentul este valabil. Niște investiții industriale importante în anumite zone reprezintă cea mai solidă garanție de securitate pentru zonele respective.
Subiectul unor trupe europene desfășurate în Ucraina se bazează pe o ipoteza vehiculată cu insistență de Zelenski în toți acești ani. Acesta a susținut în permanență că Rusia are intenția ă cucerească Europa, iar Ucraina se sacrifică pentru a-i apăra pe europeni! Zelenski s-a considerat tot timpul scutul ce apără occidentul de cizmele mujicilor ruși, cam așa cum Ștefan cel Mare era pavăză creștinătății în calea osmanlâilor!.
Garanțiile de securitate de care se tot vorbește au în vedere tocmai prevenirea acestei posibilități – cu totul utopice – ca Rusia să declanșeze război întregii Europe…Acest lucru l-a repetat Zelenski inclusiv luni, în fața „summit-ului de solidaritate” pe care l-a organizat la Kiev. Zelenski le spunea liderilor europeni că Rusia va folosi pretextul apărării minorității ruse pentru a ataca mai întâi țările din vecinătate unde trăiește o astfel de minoritate. După care rusnacii vor mărșălui mai departe, probabil până la Berlin sau Paris – Zelenski n-a precizat cu exactitate…
Ipoteza lui Zelenski este valabilă doar în măsura în care, în materie de ce se poate întâmpla în lume, niciodată nu trebuie să spui niciodată. Sau că paza bună trece primejdia rea…
Totuși, câteva lucruri ar trebui lămurite, din punct de vedere militar și istoric.
Dacă Rusia ar fi avut intenția „atacării Europei”, începea cucerirea Ucrainei atacând mai întâi Kievul, nu zona estică. În 1956, trupele sovietice au atacat direct Budapesta, iar în 1968 direct Praga.
De data asta, războiul a început în zona în care a început pentru că acolo exista o mare problemă cu minoritatea rusă. După lovitura de stat de la Kiev, din februarie 2014, când președintele Ianukovici și fostul guvern au fost alungați de protestatarii din piața Maidan, prima lege adoptată de noua putere a fost să abroge o altă lege, adoptată cu doi ani înainte, prin care minorităților din toată Ucraina li se acordau anumite drepturi. Abrogarea acelei legi a afectat puternic viața minorităților de pe tot teritoriul Ucrainei, între care a cetățenilor de origine rusă din Crimeea și zona actuală de conflict, a românilor din zona Cernăuți, a maghiarilor din Transcarpatia ș.a.
Pentru a preveni comentarii inutile, iată un fragment din comunicatul MAE al României, dat publicității în 24 februarie 2014, la o zi după ce noul regim de la Kiev abrogase legea în discuție:
„Ministerul Afacerilor Externe urmăreşte cu maximă atenţie deciziile noilor autorităţi de la Kiev, în mod deosebit cele privind redefinirea cadrului normativ, prin abrogarea sau revocarea unor legi adoptate în perioada anterioară.
În contextul abrogării, în cursul zilei de 23 februarie 2014, de către Parlamentul Ucrainei a Legii Ucrainei privind principiile politicii de stat în domeniul lingvistic, Ministerul român al Afacerilor Externe exprimă profunda preocupare faţă de o posibilă deteriorare a sistemului de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.
Ministerul Afacerilor Externe consideră că, pentru a rămâne ancorată în parcursul său european, Ucraina trebuie să menţină nivelul de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, inclusiv a drepturilor lingvistice dobândite ca efect al legii adoptate în 2012 şi revocate ieri, 23 februarie 2014, de autorităţile de la Kiev. Mai mult decât atât, este necesar ca acest sistem să fie consolidat prin măsuri de implementare sistematică şi eficientă, lucru care nu s-a întâmplat în trecut. Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte faptul că, la momentul adoptării sale, Legea Ucrainei privind principiile politicii de stat în domeniul lingvistic a făcut obiectul unor serii de observaţii şi sugestii de îmbunătăţire din partea Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale şi a Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, care a adoptat două avize cu privire la lege”.
Comunicatul cuprinde și alte idei importante pentru situația de atnci și de acm a minoriății române din Ucraina și merită consultat la https://www.mae.ro/node/25011.
Rădăcinile războiului din Ucraina nu datează de acum trei, sunt mult mai vechi în timp. Datează de vreo zece ani, din vremea când Victoria Nuland bea ceai în piața Maidan alături de demonstranții victorioși.
Macron a afirmat nu o dată că pentru europeni „amenințarea Rusiei este existențială”. Dar minoritățile care trăiesc în Ucraina or avea vreo problemă existențială?
Asseyez-vous, Emmanuel, quatre!
.
Un articol foarte bun si ironic la adresa vremelnicilor conducatori europeni, la adresa lui Macron.
Total opus celor de pe Republica, unde ochii lor nu vad ridicolul si micimea acestor lideri europeni de mucava si ii prezinta ca pe niste eroi mareti, comparandu-i cu personaje cu adevarat glorioase, intr-o plaja care merge de la ridicol la hula.
Un oarecare Radovan scria pe Republica un articol in care il compara pe Trump cu Goliat si pe Macron cu David.
Oare nerusinarea ajunge des la aceste cote la care a ajuns nerusinarea acestui Radovan ?(posibil sa-i gresesc numele, nu vreau sa pierd timpul sa fiu sigur ca îl scriu corect, nu merita).
Cat de stupid si de nerusinat sa fii ca sa compari un personaj minor, un personaj controversat, lipsit de aura si de stralucire si mai ales dusman al lui Dumnezeu, prin politica anticrestina, pe care a promovat-o in Europa, pe Macrou, zis si Napoleon prea pitic, cu Marele Prooroc si Imparat David !? Cum poti face o asemenea comparatie, o asemenea blasfemie !?
Macron care a promovat la Olimpiada de la Paris parodierea Cinei celei de Taina cu personaje lgbt, lucru ce a oripilat pe Papa si intreaga lume crestina, tu Radovane il compari cu Omul lui Dumnezeu care a scris Psaltirea insuflat de Duhul ? Nu ti-e rusine ? Nu te temi de Domnul ?
Apoi mai bagi in articol si psalmul 150 ?
Vedeti ipocrizia acestui individ? Se foloseste de cele sfinte, ca o vrajitoare ce vrea sa insele, chipurile ca ar fi cu Dumnezeu. Rusine Radovane ! Sa stii ca Proorocul nu se lasa batjocorit de un individ ca tine !
Bineinteles pe Republica daca nu esti de aceeasi parere cu autorul si mai publici si o opinie ortodoxa esti cenzurat. Popescu a anulat si posibilitatea de a-i mai comenta articolele. Ei saracii se cred europeni, dar sunt copii de stalinisti !