Este… Poate fi… Trebuie că este… Trebuie să fie… Stă să fie… Ar fi să fie… Fir-ar să fie… Să fie…
Constantin Noica a căutat modulările verbului a fi existente în limba română. În Logos, sunt mult mai multe. Ele țin de formatări dialectice platoniciene, nu hegeliene. Cum devine Unu un Multiplu? Nu știm – a fost răspunsul final al lui Platon. Ba știm – a răspuns Hegel. Acest răspuns modern a fascinat și încă fascinează. Realitatea logoică a lucrurilor nu o știm – iată o intuiție care nu fascinează, dar persistă. Cum devine focul aer, apă, pământ? Grecii uitaseră deja să gândească o astfel de devenire. Erau fascinați de ființialul gata devenit. Dar înainte ca presocraticii să cadă sub fascinația ființialului, în templele de misterii fuseseră căutate devenirile focului, devenirile aerului etc. Cum devine voința zeului natură a lucrurilor? Iată care fusese întrebarea neabstractizată despre Unu și Multiplu. Care sunt felurile în care poate fi rostită ființa? Aristotel le-a numărat: identitate, posibilitate, necesitate etc. Zece categorii a găsit. Era un răspuns și mai abstract decât acela platonician.
Orice poate fi abstractizat? Și voința? Nu. Ea este concretul însuși. Grecii presocratici nu au putut scoate din vechile temple de misterii acest adevăr. El a rămas ocultat. Nici Schopenhauer, care l-a găsit aparent dezocultat în patrimoniul oriental de intuiții, nu a reușit să „vadă” cosmologicul devenirilor concrete ale voinței. Abia antroposofia a reconstituit cosmologia acestor deveniri. Dar asta s-a întâmplat într-o vreme când filosofii erau deja adepți ai materialismului plat și iată că vasta fenomenologie a devenirilor cosmo-spirituale îi lasă indiferenți, fără entuziasm, încremeniți în proiect.
Azi, ei neagă lucrările voinței divine. Nu mai suntem văzuți trinitar (voință spirituală – suflet – trup), ci doar binar (suflet și trup). Prin Hegel, spiritul universal este redus la istorie și înțelegerea istorialității devine un idol. Voința zeului ia forma unui mecanism fără viață organică în el. Heidegger se blochează în putința înțelegerii organice a timpului și cere intervenția directă a unui zeu nou.
Teologii curajului maxim nu mai îndrăznesc să cerceteze voința divină de teamă să nu fie considerați mistici.
Grecii se blocaseră în aporii: cum ar putea ceva fără dimensiuni (punctul) să producă ceva dotat cu o dimensiune (dreapta)?
Deblocarea rațiunii grecești nu a venit prin intelect, ci prin uimirea lui în fața luminii, care, iată, poate fi și val imaterial, și glonț material. Cum este ea în fapt? Stă ea pe o dialectică a lui nici-nici? Nu știm nici acum cum Unu devine Multiplu, dar știm că Niels Bohr nu s-a folosit de „dialectul” dialecticului hegelian pentru a „pacifica” contrariile luminii, ci de imaginația platoniciană: trebuie că aceste contrarii sunt complementare prin chiar natura lor contradictorie.
Modul, modularea verbului a fi a luat, prin voința lui Niels Bohr, forma unei gândiri care metabolizează paradoxul ca fiind cea mai bună făină pentru pâinea lumii la nivel cuantic.
Estimp, Rudolf Steiner a prezentat scara lui Iacob tuturor celor care nu credeau că acolo e o forfotă fără sens. Omul devine înger, îngerul devine arhanghel ș.a.m.d. Chiar și Treimea are devenirea Ei. Dar, înainte de orice, focul devine aer, aerul devine apă etc.
Înainte de a avea uitarea întrebării despre ființă, cum a constatat Heidegger, venise prin grecii presocratici, în urmă cu aproape trei milenii, uitarea preocupărilor pentru devenire. Ele au fost inițiatice, dar nu au putut dezvolta gândirea rațională. Uitarea cea dintâi a deschis porți pentru formatarea sufletului rațional.
La apogeul său, acest suflet a descoperit paradoxia cuanticii și a intrat triumfal pe poarta unei cosmologii noi, cu miez evoluționar. Evoluționismul este acum și-și: și spiritual, și material.
La o sută de ani după acel triumf, filosofii rămân încremeniți într-un gând care continuă să abstractizeze spiritualul și înțelegerea concretului lumesc.
„Multă vreme după 1990 am crezut că vom putea schimba România cu ajutorul cuvintelor, altfel spus cu adevăruri bine rostite. Dar dacă astăzi, în deplină libertate de expresie și nu cu puțini intelectuali care au harul de a rosti bine adevărul, ne aflăm unde ne aflăm, nu înseamnă oare că vorbele, oricât de bine rostite, nu pot mai nimic? Pare infantil să vrei să ripostezi la marile manevre politice și la infrastructurile mistificării cu „cuvinte goale”. „Vorbiți, vorbiți, că noi ne vedem de treabă!”, își spune orice putere ipocrită de pe lumea asta. Atunci ce rost are să faci un efort ale cărui efecte nu se pot măsura niciodată?”(G Liiceanu)
„spiritualul” nu poate exsita in vid !
ruleaza pentru a exista doar pe substrat material
deci prin „Briciul lui Occam”. de de facto doar o proprietate emergent-dialectic-fizica a
substratului material (=MATERIA in integralitatea ei !)
Asta fost descoperirea lui Marx (neo-marxism azi !) …faptul ca „Briciul lui Occam” poate taia excrescentele religioase
ale secolelor PRE-stiintifice (pre-EXPERIMENTALE !)
Azi nu (mai) raspundem la o intrebare complicata prin: „Asa a vrut Dumnezeu !” …si azi respundem ” Hai sa vedem cum a vrut planificat regulat Dumnezeu sa fie logic-fizical-cauzal asa !”
cred ca intre atatea teorii si viziuni, OMUL a primit de la Dumnezeu un DAR: LIBERTATEA DE ALEGE. Pana la urma alegerea este a noastra. a fiecaruia dintre noi. ei pot impune tot felul de teorii, OMUL ESTE CEL CARE ALEGE. DE CELE MAI MULTE ORI CU PRETUL VIETII: experimentul Pitesti. acum este din nou timpul SA ALEGEM – LIBERUL ARBITRU. Dumnezeu este in noi.
Dacă materia se divide la infinit, atunci cauza ultimă a ei este ceva apropiat (sau poate identic) cu neantul. Dar cum poate să fie o lume (a noastră) când devenirea de la fiinţa infinit de subtilă până la materia palpabilă este un proces infinit?
Să fie totul o simplă iluzie a conştiinţei?
În acest caz ne reîntoarcem la vorbele lui Thoth atlantul, care spunea că „ceea ce există nu-i decât o altă formă a ceea ce nu există”.
Şi dacă lumea nu-i decât o iluzie înseamnă că „alegerile noastre” sunt iluzia iluziei.
Într-o astfel de lume elementul principal este Conştiinţa, indusă printr-un act magic de Dumnezeu.
Când vom avea garanţia acestor afirmaţii, poate vom iniţia „societatea conştiinţei”, după cum prevedea Mihai Drăgănescu. Atunci prin manipularea (controlul, modificarea) conştiinţei vom putea controla lumea înconjurătoare şi fenomenele.
Sau poate vom reuşii să distrugen şi această măreaţă iluzie, cum au făcut atlanţii.
daca face-ai cel putin liceulm stiai ca materia nu e continua ci e discreta (in quante)
materia e in salturi (taman dialectice !) … si nu poate fi divizibila sub quanta Plank !
dar la nivelum cuantei (nu sub ea) exista perechi de particule virtuale care prin perderea perechii cea ramasa poate devenii reala (a zis-o Hawkings …asa se evapora GAURILE NEGRE … particule virtuale aparute din neant la marginea orizontului una afara si una-n gaura … evapora in eoni gaura neagra ! DAAAAR si orice particula reala poate fi anihilata cu o particula „geamana” inapoie in VID-ul cuantic ! )
micro-fizical chiar suntem ILUZII tinand conta ca …orice particula virtuala poate devenii reala prin anihilarea perechii la fel orice particula reala poate deveni virtuala la re-combinarea-in-vid cu perechea …orice particula reala are uneva in univers o particula cu care se poate anihila … moartea universului e EVAPORAREA lui !)
🙂
ar functiona daca ai fi stapan pe ganduri inaintea gandirii lor
nimeni nu-si poate impune ce sa gandeasca
sau cum sa rezolve o ecuatie fara sa-i inteleaga limbajul(regulile) =
nimic nu e in „cap” in afara geneticii (reflexe innascute ) si nimic nu e stiut daca n-au fost invatate CARAMIZILE GANDIRII !
Fiul unui geniu care daca ar invata ar ajunge la randul lui savant … e imbecil daca nimeni nu-l invata o limba omeneasca !
La fel … analog: cum pot sa pre-gandesc un gand inainte de-al gandi-constient si sa-i pre-refuz „dreptul” de-a devenii gand ?
Pricepi 😀 ?
Probabil că nu semnezi comentariul, ştiind că spui prostii. Mai ai o şansă, căci prostul când îşi dă seama că e prost se iluminează parţial.
Dacă actual nu se pot divide (tehnic) particulele quarc, nu înseamnă că ele nu se divid.
Oricăt de puţin te-ar duce capul, trebuia să fi observat că orice entitate materială are o cauză imanentă şi nu acceptă una exterioară. Ori asta înseamnă că orice lucru are o substructură, ceea ce este echivalent cu divizarea ilimitată.
Restul de vorbe sunt dogme pe care le-ai acumulat de prin diverse surse, care vin cu precădere din vest. Adică vaxuri relativiste şi hawkinghiene, care umplu cărţile cu balast şi minciuni.
Vorbeşti despre găuri negre de parcă ai fi văzut tu vreuna.
Poate ai văzut una, prin care ai ieşit la lumină.
Dacă mai ai şi gena Rhesus în genotip, presupun că nu am cu cine vorbi.
„în măsura în care există un rost românesc în cele ale gândului (subl. n.), suntem datori lumii cu acest rost”„Dacă s-ar întreba cineva de ce dăm atâta însemnătate câtorva cuvinte românești – scrie Noica – am răspunde: pentru că aceasta este partea noastră de cer”.
Dl.Buduca se impauneaza sub cer cu aprecieri la adresa „vointei” lui Niels Bohr.Chiar daca grecii au uitat preocuparile pentru devenire,devenirea a mers inainte si omenirea si-a dezvoltat sufletu rational.Devenirea-sau atfel spus creatia vizibila si tangibila ,iinseamna iesirea din echilibru,din imobilitate apoi aspiratia de a-l regasi lucru care echivaleaza cu o agitatie constanta cu o miscare perpetua.Daca ac.miscare continua ar inceta fie si numai pt. o singura clipa ,intreaga creatie s-ar transforma nstantaneu intr-o energie spirituala,ceea ce inseamna ca ar fi distrusa d.p,d.v.material.
Cele 3 legi ale miscarii sunt-Involutie sau materalizare progresiva/Echilibru/Evolutie sau Spiritualizare progresiva.Niels Bohr fizicianu”filozof”in 1922, a primit Premiul Nobel pentru activitatea sa, probabil asta „sarbatoreste”acum autorul!
Niels Bohr si-a publicat modelul cuantic in 1913,”sufletele rationale”-fzicienii s-au apucat sa caute in Forta emanata din Unitate,Dumnezeu,constituita din Activ-Pasiv,in Atom, cele 3 miscari aratate ma i sus aratind ca la prima miscare primeaza Pasivul,urmeaza echilibrul si la a 3-a primeaza Activul si ,bazat pe atom, sa provoace”miscari evolutive”.Asa s-a ajuns ca Albert Einstein la 2 august 1939 trimite preșe Franklin D. Roosevelt o scrisoare,guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a armei nucleare cunoscut sub numele de “Proiectul Manhattan”.In fina se stie -la 6 aug si 9 aug.1945 se lanseaza cate o bomba asupra Hiroshima și Nagasaki, prin contributia grupului de „suflete rationale” conduși de Robert Oppenheimer: David Bohm, Leo Szilard, Eugene Wigner, Otto Frisch, Rudolf Peierls, Felix Bloch, Niels Bohr, Emilio Segre, Enrico Fermi, Klaus Fuchs, Edward Teller. Prima armă nucleară a fost testată la 16 iulie 1945 în deșertul New Mexico.Dupa razboi, N Bohr”spiritul de la Copenhaga”a militata pt.o societate deschisa,pe linga tot ce a urmat stinta si tehnica au continuat a cunoaste secretul celulei sau a al atomului pt. oamenii de stiinta inseamna „a-l cunoaste pe Dumnezeu.”Au abandonat de mult dialectiza-rez.contradictiior prin sinteza etc.au trecut la analogie (descreierata)si holistica(la fel de descreierata).Buduca vb de un zeu,iata,ei vor sa urmeze sfatul lui Pitagora:„Si astfel inaltandu-te in stralucitorul vazduh„La sanul Celor far’de moarte, vei fi tu insuti zeu”.
De fapt sunt suflete irationale,suflete fara constiinta.
singura teorie moderna a CONSTIINTEI acceptabila acum (nu in viitor, deci poate fi rescrisa ca orice TEORIE a momentului)
e o teorie care leaga materialul prin particulele vituale, materilizabile, cu virtualul (VIDUL CUANTIC din acre izvoraste materia potential material-spirituala )
despre VID CUANITIC nnu poti spune ca-i materie sau spirit …dar e domnstrat ca din el le poti face ambele 😉 !
DECI !
Nu e ca stiinta ce-a mai profunda , mai materiala, ami matematic-logica si mai ateista a omenirii
interzice spiritualitatea ACTUALA (!)
IQ>145 ( de asta e nevoie pentru a-ti putea corecta tie-insuti adevarurile personale …mereu dependente de informatiile la dispozitie ! stiintifica sau nu insa credibile 😉 )
Vid cuantic, particule virtuale, corzi, „materia potential material-spirituala”, adică aberaţii create de unii „savanţi” (şi credulii care-i idolatrizează) pentru a justifica fondurile enorme pe care le cheltuiesc în experimente din care nu rezultă nimic, ba chiar o să le sară acceleratoarele de particule în cap, la un moment dat, de atâta IQ.
Lumea e „nimic” sau „ceva”. Atât. Restul sunt fabulaţii şi unde sunt vorbe multe, înţelegerea e puţină.
Unii savanţi chiar s-au prins de iluzie şi recunosc deschis că „azi există în mare măsură un consens privind faptul că curentul cunoaşterii se îndreaptă spre o realitate nonmecanică, iar universul începe să arate mai mult ca o mare idee decât ca o mare maşină” (James Janes).
Aşa că „savanţii” pot avea IQ-ul 1000, dacă Dumnezeu nu le deschide mintea să înţeleagă, vor continua să abereze fără să ajungă la nici un rezultat. Cu teoriile relativiste o bâjbâie de mai bine un secol, făcându-se apologia matematicilor sofisticate, dar gravitaţia tot mister a rămas.
Totuşi ateismul e în creştere, deşii fără nici o susţinere. Totul se bazează pe minciuni pe care unii le cred.
Trăim în Imperiul minciunii, dar şi Imperiile sunt iluzorii şi se vor destrăma precum ceaţa.