Cred că România nu era pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană, susține președintele Nicușor Dan. Aflat la Timișoara, acolo unde a participat la sesiunea de deschidere a ediției inaugurale a „Timișoara Cities Summit”, Dan a vorbit despre „Trei chestiuni, două grele și una ușoară, și câteva afirmații și mai multe întrebări.
Prima, extinderea Uniunii Europene, care este tema principală a dezbaterii dumneavoastră. Încă trăim din bucuria de alaltăieri după rezultatele din Republica Moldova. Evident că ne dorim o Europă în care și în nord-estul României, și în sudul României să avem țări care sunt membre ale Uniunii Europene. Credem că România are o experiență în asta. A fost un întreg proces și înainte, și după aderare, și uneori, când faci multe greșeli, devii foarte experimentat în a învăța pe alții să nu facă. Deci pentru prietenii noștri care iau parte la această reuniune și care sunt din țări care doresc ca, la un moment dat, să adere la Uniune, oricând experiența noastră și specialiștii pe care am reușit să-i facem, inclusiv în programarea fondurilor europene pre- și post-aderare, oricând puteți apela la experiența pe care am acumulat-o.
Și mai trebuie spus un lucru, e un subiect de dezbatere. Cât de sus să fie ștacheta? Pentru că dacă vrem să fim foarte direcți, acum 20 de ani, când România a încheiat procesul de aderare, cred că România nu era pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. Și cred că nici Bulgaria. Dar decizia de a intra a fost o decizie corectă pe care Uniunea Europeană a luat-o, și vedem azi progresele pe care, după 18 ani de la aderarea efectivă, România le-a făcut.
Deci poate că – tocmai pentru că există această competiție geopolitică între Europa și alte modele – poate că exigențele nu ar trebui să fie atât de înalte și poate că, după aderare, țări care, ca și România acum 20 de ani, n-ar fi suficient de pregătite vor putea să facă acele progrese.
Întrebarea care se pune este de ce societăți din aceste țări nu pun suficientă presiune pe decidenții politici pentru ca acest proces să se întâmple mai repede. Și poate că răspunsul la această întrebare este în interiorul Uniunii înseși.
Poate că noi nu suntem suficient de competitivi, poate că noi nu suntem suficient de flexibili economic, și poate că din cauza asta nu suntem, cum am spus, suficient de atractivi pentru țările astea, pentru ca societățile din țările lor să pună presiune pentru reformele care să le aducă în stadiul de a fi incluse în Uniune. Și asta este o temă la care trebuie fiecare dintre noi să reflectăm.
A doua chestiune – relația dintre marile orașe europene, relația de putere dintre marile orașe europene și statele europene, și aici, din nou, vreau să spun foarte direct că este o relație dezechilibrată. Pentru că marile orașe europene sunt cele care produc dezvoltarea de fapt, cele care aduc valoarea economică, și, în relația cu autoritățile naționale, acest fapt nu este recunoscut și resurse care ar face ca aceste orașe să se dezvolte și mai bine și să aducă mai multe prosperitate țării nu sunt alocate. Îmi aduc aminte de nenumăratele discuții pe care le-am avut în calitate de primar cu autoritățile naționale, îmi aduc aminte de rugămintea de a introduce câteva amărâte de tramvaie în PNRR. Faptul că eram primarul Bucureștiului pur și simplu nu a contat în momentul acela. Și e lăudabil ca marile orașe europene să creeze o rețea în care să încerce să-și impună la nivel european punctul de vedere. Eu o să fiu printre cei care o să susțină în interiorul Consiliului European un rol mai mare în procesul de decizie al asociațiilor reprezentative ale orașelor. Dar adevărul este că punctul lor de vedere nu se aude în momentul acesta.
În fine, ultima chestiune, asta e mai ușoară. Există o solidaritate între primari pe care am simțit-o în perioada în care am exercitat mandatul de primar al Bucureștiului. Învățăm, furăm – furam – unii de la alții cum să rezolvăm diverse probleme care îi preocupă pe cetățeni – transport public, diferite facilități publice, cum să facem orașele noastre atractive – și tot timpul acesta de întâlniri este foarte util pentru ca primarii să învețe unii de la alții. Aici nu am niciun dubiu că discuția pe care o să o aveți o să fie foarte productivă“.
Nici o tara nu era intr-adevar pregatita, distanta dintre Est si Vest fiind prea mare dupa decenii de dominatie, chiar ocupatie, sovietica. Obiectiv, Romania si Iugoslavia trebuiau admise primele. Ele s-au opus cu succes hegemonismului sovietic, dar li s-a rezervat cel mai urit tratament, dupa ce Vestul a batut palma cu Gorbaciov. Sa ne fie invatatura de minte …
Ce cusur a avut comentariul pe care l-am trimis? Nu am folosit deloc expresii derogatorii. V-ati schimbat parul, nu si naravul.
Dacă avea aceiași părere înainte de a fi președinte nici nu era rău; era părerea lui. Să fiu în locul lui și nu actor politic, adică să fac figurație, n-aș crede nimic din ce mi s-ar servi de aparatul de stat.
Că de ce să zică el așa?..nu era pregătită..Puerilul. Că de-aia, că am crezut că ardem karmă politică în interiorul granițelor suverane și ce se alege caimac trimitem în parlamentul european să ne reprezinte ca ființă națională.. ci zice că nu eram pregătiți să înțelegem că se trimite doar agenți de procedură, în afara expectanțelor, din orice partid trecut prin filtrul USR-ONG, ca să urmezi un stil de viață extrinsec.
Dupa ce am dat aproape totul pe nimic tarilor membre, mai ales Franta, Olanda, Austria, Italia si Germania, am demonstrat ca eram extrem de bine pregatiti !
Mor copii în spitale si neicusor da lecții. asta este președintele pro european.blugi si banane la studenți.
Corect ,nici nu am fost consultați ,ca să vedem ce trebuie să dăm la schimb odată cu această intrare și să vedem cine iese mai avantajat din această schemă , cetățeanul român ,sau UE
Mucușor, te asigur că România era mult mai pregătită să adere la Europa decât erai tu pregătit să fii primar. Ca Președinte ești un bufon, ca primar ai fost catastrofă