Cretinătățile din Noua Epocă de Aur – SF politic

Noua Epocă de Aur te ia sub aripa sa, ha, ha, ha! Struțo-Cămila-Fascistă și Struțo-Cămila-Comunistă se dezbracă-n Piața Chibrit, poporanii cască gură, ce țâțe are fătușca asta, și asta, ce țâțe, frate, urlă un fascist sadea trăgându-se de prohab, ah, e viitorul prim-cel-mai-prim-ministru, poporanii se smintesc alergați fiind de un covid imaginar, crăcănat, în izmene, izmenar virusologic, președintele râde-n draci, mai fură niște case, mai calcă-n picioare niște ofițeri de carieră, să le scoată el, tocmai el, milităria din cap, se ploconește, se ploconează în fața miliardarului planetei, el, fălcosul, el bombardierul burselor, îmi place țara ta, musiu prezidente, președintele stă smirnă, miliardarul planetei îi aruncă niște firimituri, viitorul prim-cel-mai-prim-ministru se repede, se aruncă drept înainte, polițiștii țării, scârbiți, își fac niște calcule bizare, poate scapă ei nevătămați din toată tărășenia asta, președintele rânjește, lasă firimiturile, miliardarule, cât crezi că face țara mea, niște vecini de țară trag cu urechea și-și bat joc de țara noastră pe unde-apucă, el, președintele decretează epoca lui de aur, decretește, izbește-n masă cu rânjetul lui cras și tâmp, serviciurile secrete nu mișcă-n front, ar mișca, dar nu mișcă, il presidente are susținere internaționalistă, papionul îi tresaltă, orgoliul îi tresaltă, țara se duce de râpă, miniștrii ies la raport, tâmpi și ei, golani și bețivi, e și-un venusian printre ei, și-un marțian ca năduful ăsta textualist să fie cumva SF, Struțo-Cămila Fascistă defilează, încolonată cu Struțo-Cămila-Comunistă și cu Struțo-Cămila-Capitalistă, mărșăluiesc maiestuoase, dolofane, lascive, chiar, pe Calea Victoriei storcându-și laptele gras din țâțele-i grase, laptele curge peste poporani și, vezi, acum poporanii sunt albi-ca-varul, ca laptele condensat, pardon, un poet e spânzurat cu tot cu covid de acoperișul Ateneului Român, un alt poet este spânzurat de acoperișul sovietic al Casei Scânteii, cu tot cu covid, il presidente dă un ordin sumar și covizii se amestecă printre poporani, îi burdușesc de spaimă, de groază, de frică, fanfara prezidențială trage la aghioase, șase, șase, strigă un socialist mârșav, ăla care-a furat tot asfaltul autostrăzilor din țara asta beteagă, jurnaliștii se gudură urlând la președinte, președintele le dă peste bot prin tot felul de mijloace financiare, o idioată de la ministerul de muncă vine în față la un fel de briefing de presă și zice o dumă de-ai ei, despre cum a crescut agricultura țării sub domnia lui il presidente, jurnaliștii aplaudă sau orăcăie la nesfârșit într-un cor puturos, neputincioși, te ia zbenga ce de cretinătăți alunecă fantomatic pe bulevardele capitalelor europene, uită-te la ele, dolofanele, hap, hap, vezi că te înghit chiar acum, ele te înghit pe tine, poporan drag, drag, hei, strigă il presidente traversând oceanul, hei, capitaliștilor-comuniști, luați-mă și pe mine cu voi, dar poporul cui îl lași, cui îl lași, dracu’ să-l ia de popor, ce să fac eu cu el, niște sclavi, acolo, vai de capul lor. Gata, gata, cortina s-a ridicat!