Ipotetica dorinţă de alipire la Rusia a Crimeii a primit toată logistica necesară punerii în fapt. Această tradiţională zonă militar-strategică a Rusiei a devenit subiect de joc democratic, invazia fiind validată prin vot unanim. Mergând într-o asemenea direcţie se poate reface URSS şi se pot ocupa multe ţări vecine. Tributul uman, dramatic, plătit de Rusia în cel De-al Doilea Război pare să-i permită să facă orice mişcare. Masacrele puse la cale de Stalin sunt umbrite total de umbra ultimei conflagraţii mondiale. Lecţiile istoriei nu au fost nicio clipă asimilate de clasa politică rusească. Efectul nu-l resimte doar Estul european, el face parte din promiscuitatea politică internaţională cointeresată. Se spune, cu pasiune, că Rusia este un partener redutabil în menţinerea echilibrului global. Vladimir Putin este o vedetă politică cu vizibilitate de neegalat. Noua Rusie, de după destrămarea imperiului, nu şi-a întrezărit încă identitatea identitatea. Ar fi putut de multă vreme rezolva parţial acest lucru. Cu un preşedinte ca Vladimir Putin nici nu are cum să iasă din vechile tipare.
Cu toate că a lăsat să se înţeleagă în nenumărate împrejurări, direct sau indirect, că democraţia ar pune în pericol ordinea în Rusia, Vladimir Putin este încă un partener de discuţii de mare încredere. Motivul nu este nici gazul rusesc, nici depozitele sale nucleare, nici complexele postbelice sau cine ştie ce aranjamente. Oferta Rusiei, în general, este minoră, declarativă. O ţară care a dus o veritabilă campanie de explorare a Cosmosului, care nu este în stare să aibă o marcă mondială de automobil. Ruşii au fost dirijaţi spre direcţii cu accent militar, şi cam atât. Această componentă ar fi avut-o indirect în condiţiile unei democraţii, fără a face din ea punct unic. Decisive şi pentru ei, şi pentru ceilalţi ar fi fost reformele democratice. Potenţialul Rusiei, intelectual, economic, cultural, este imens, însă această ţară conglomerat trăieşte într-un trecut pe care speră să-l recucerească. Şanse există, preţul este înspăimântător. Deşi vrea să fie perceput drept un lider modern, adaptat perfect poncifelor zilei, Vladimir Putin reprezintă un personaj politic similar celor din America Latină.
Referendumul care dă undă verde de alipire Crimeii este, cum s-a spus, ilegal. Voinţa locuitorilor rusofoni nu poate încălca jurisdicţia Ucrainei decât cu preţul unui blocaj politic internaţional. Nici Rusia, nici Ucraina nu sunt nişte ţări oarecare, moderate de alţii în amânarea unei soluţii. Invazia Crimeii nu poate fi trecută cu vederea de nicio cancelarie serioasă. UE şi SUA, de care Rusia depinde, fiind oarecum din familie, nu pot consfiţi această invazie. Dacă s-ar întâmpla, Rusia, împreună cu aliaţii ei nerecunoscuţi încă, ar constitui un alt centru de putere. Ceea ce se poate întâmpla în cel mai scurt timp. Primul care ar câştiga din această mişcare ar fi terorismul, care a produs destule dezastre. Alianţele Rusiei sunt şi nu sunt, ele includ capriciul. Imprevizibilul în care se situează o transformă într-o permanentă necunoscută. Aspectele diplomatice nu se mai pot invoca atunci când un regim se implică într-o invazie. Poate numai un parteneriat între Rusia şi Ucraina, care să n-o devantajeze pe ultima, ar fi soluţia. După cum au sunat replicile politice din ultimii ani ai Kremlinului, aşa ceva este imposibil. Rusia actuală are o reprezentare a ariei sale de influenţă cu nimic diferită de fosta URSS.
Evoluţia lucrurilor din Crimeea este pecetluită. Jurnalele occidentale au prezentat deja nenumărate drame ale compozitului etnic nu tocmai rusofon sută la sută. După Transnistria şi Belarus, câteva zone proxime UE, Crimeea trasează o frontieră la care se pot adăuga, în aceeaşi modalitate, şi alte regiuni din estul Ucrainei. A început un proces destabilizant şi de afirmare a forţei, unic. Simbolica lui oferă un spectru de influenţă dintre cele mai sumbre. Declanşarea unui conflict militar NATO-Rusia nu ar fi o soluţie, dar nici lăsarea lucrurilor sub controlul Kremlinului nu este posibilă. Rusia este, în acest moment, inspiratoarea atentatorilor de oriunde. Degradarea mondială, indusă de criza economică şi regimurile politice dictatoriale, primeşte un cadou nesperat. O nouă ordine este pe cale să se instaureze, drumul până aici fiind constant urmat de Vladimir Putin. Europa intră intempestiv în spatele unei Cortine de Fier, oricât pare de repetitiv acest fapt. Imposibilitatea de-a acţiona decât prin sancţiuni economice şi retrângerea dreptului la circulaţie al miliardarilor ruşi arată nevoia altor strategii. Miliardarii de pe Coasta de Azur nu mai pot fi returnaţi, nici afacerile lor blocate. Liderii europeni, aflaţi deja în campanie electorală, se văd confruntaţi cu o provocare pe care nu o pot trata cu uşurinţă. Siguranţa lumii întregi este pusă în joc. Acest precedent aruncă în aer eforturile pentru stabilitate din Orientul Mijlociu, spre exemplu. Rusia se va deplasa inerţial spre alte sfere de influenţă. Atitudinea Occidentului nu mai poate fi strict propagandistică.
Desigur, Rusia lui Vladimir Putin nu este duşmanul întregii omeniri, însă nici un prieten de încredere nu poate fi. Noul Război Rece a început printr-un referendum. Germenii celui de-al treilea război stau gata să invadeze, dacă nu cumva se fac repetiţii în acest sens. Criza Crimeii nu poate fi neutralizată de nimeni. Se pare că nici de însuşi Vladimir Putin, ajuns total captiv propriei sale politici.
