Nu numai Vladimir Putin, ci întreaga politică rusă iese din rutina internaţională actuală. Când toată lumea se află în căutarea disperată a resurselor, Rusia îşi caută un alt presupus loc în arena mondială. Are fostul şi actualul stat totalitar de la Răsărit capacitatea economică de a se implica în mişcări de anvergură, împotriva lumii civilizate, cu un venit mediu pe locuitor de 150 de dolari? Speră să câştige ceva de pe urma acestor abuzuri?
Toată suita aceasta de extinderi şi reocupări ale unor puncte cândva strategice nu are nicio bază de drept sau de altă natură. Emfaza lui Vladimir Putin pare a-şi găsi loc în halucinaţiile reîntregirii fostei URSS, imposibil de realizat. Incapabil să participe la mersul lumii, liderul de la Kremlin se duce într-o direcţie unde are deja mulţi adepţi. În special acolo unde este negociator-şef. Perspectiva unui război mondial se conturează cu fiecare pas pe care îl fostul KGB-ist, rezident în fosta Germanie comunistă. Toţi resentimentarii anti-occidentali şi anti-americani fac deja corp comun în a da cumva undă verde caraghiosului ţar. Greşelile SUA sunt, evident, un inacceptabil pretext tot mai intens accentuat drept argument. NATO şi UE, deşi nu vor să arate acest fapt, sunt total depăşite de situaţie. În cunoscutul stil, Moscova afirmă că nu răspunde provocărilor! Singurul parlamentar rus care s-a opus invadării Crimeii s-a trezit trădător de ţară!
Întreaga atmosferă politică rusească, rudimentară, antidemocratică, este dispusă a oferi un alt curs lumii, pe un fond de aşteptare în acest sens. Vladimir Putin face glume pe seama situaţiei, atât de gravă, încât arată că la Kremlin asistăm la o decădere totală. Atitudini gangstereşti dau nota momentului. Întreaga lume poate plăti nota de plată a fraudării, cu ani în urmă, a legii electorale ruseşti, în urma căreia s-a eternizat la Kremlin acest personaj numit iresponsabil puternic. Oferta lui pentru ruşi, în acest moment ambiţioasă, eroică, trimite spre alte degradări ale vieţii politice interne. Îndepărtându-se total de libertate, Rusia urmează căile stalinismului. Vladimir Putin părea să fi obţinut bunăvoinţa şi anturajul politicienilor occidentali. Existau, astfel, destule modalităţi pentru refacerea economică şi democratică a tot felul de parteneriate. Ruptura produsă acum, după invazia Crimeii, deschide porţile tuturor conflictelor şi răfuielilor posibile. A fost greşeala Occidentului şi SUA de-a fi acceptat eternizarea lui Vladimir Putin la Kremlin. Autoritarismul nu mai poate fi o soluţie, nici invocarea dramelor trecutului în orice împrejurare. Cu o astfel de strategie s-a creat un personaj identic celui dat la o parte recent la Kiev, Ianukovici. Proiectul lui Putin nu pare a fi trezit reacţii de respingere din partea intelectualităţii ruse, a exilului, a nimănui. Toţi sunt într-o aşteptare care legitimează indirect acest dezastru. Criza internaţională pare a face loc acestor mişcări ale Rusiei în speranţa schimbării unor actori. Nu e doar mişcarea lui Putin şi a parlamentului rus, sunt vremuri în care cutremure de o asemenea amploare fac parte dintr-o sugestie diavolească a timpului, a comodităţii şi decăderii. Rusia nu se poate reface extinzându-se, decisive rămân proiectele sale interne.
Întinzând coarda într-o asemenea manieră, situaţia pare însă a fi îndelung gândită, consilieri fiind din toate părţile. Pe de altă parte, nici diplomaţia rusă, nici Vladimir Putin nu şi-au pierdut orice raţiune peste noapte. Poate fi un plan vast, cum s-a întâmplat de-a lugul istoriei. Măsurile Occidentului şi ale NATO, rezumându-se la blocarea vizelor oficialilor şi îngheţarea conturilor bancare, sunt anemice. Există destul capital occidental în Rusia, poate mai mult decât economiile ruseşti externalizate. Declaraţiile unor şefi de stat sau de guvern care înfierează invadarea Crimeii sunt destul de calme şi resemnate. Nimeni nu pare prea neliniştit, din considerente greu de înţeles la prima vedere. Dacă este un plan extins, cum pare a fi, de reîmpărţire a lumii, ar trebui spus că s-a procedat greşit. Evenimentele sunt în curs, istoria este deasupra noastră şi a celor aflaţi vremelnic în unele poziţii-cheie. Nu este deplasat a spune că ne aflăm în faţa unor noi modalităţi de abordare a sferelor de influenţă, de accesare a războiului global. Ceea ce a făcut Vladimir Putin în Crimeea, cu referendum şi anexare, se poate înscrie de-acum în legislaţia specifică dacă se anulează spiritul care animă solidaritatea mondială. N-ar fi primul caz de încălcare şi reformulări.
Sunt războaiele de uzură care nu se mai termină, presărate de pe tot pământul. A doua zi după ocuparea Crimeii, şi SUA şi NATO ar fi trebuit să aibă altă poziţie. Eficientă. Retragerea Rusiei din zonă fiind obligatorie, posibilă. Aşa, pare un joc între actorii politici, fiecare cât mai evaziv, înfierând de parcă ar fi reprezentanţii unor ONG-uri cu acelaşi finanţator. Legitimarea ascensiunii lui Vladimir Putin a dus lucrurile în acest punct. Diminuarea democratică a Occidentului prin lărgirea UE, marketingul politic şi electoral au slăbit percepţia unor pericole. În fapt, Războiul Rece nu a încetat nicio clipă. Entuziasmul, generozitatea şi dorinţa de libertate au trecut în planul doi o realitate care a funcţionat, iată, împotriva tuturor. Dacă lucrurile stau aşa, sau nu, ele vor fi cauza unor evenimente ale viitorului imediat.
Este imposibil să asistăm la ovaţionarea Rusiei, care vrea să se reinstaleze acolo de unde libertatea a expulzat-o. Politicienii occidentali care l-au tolerat pe Vladimir Putin se fac direct părtăşi la planurile sale, fără a-l mai putea opri. El este încă una dintre creaţiile mediocrităţii politice occidentale, situată într-un abandon total al moralei. Perspectiva unui conflict militar e o realitate pe care toată lumea începe să o ia în calcul. Pare să fie mult prea târziu.
