Poporul român scoate apă din fântână

Catedrala gotică Notre Dame de Paris, cu o vechime de 850 de ani, simbol al perenităţii naţiunii franceze, se redeschide. Se întâmplă chiar în această atmosferă europeană generală de marş forţat spre globalism, care divizează profund societăţile. În România?

Am uitat să numim patria, patrie.
Am uitat să spunem cer, râu, prispă.
Am uitat crucea, vatra, lutul, dealul.
Am uitat icoana, troiţa, fresca.
Am uitat brazda, rodul şi livada.
Ne este teamă să pronunţăm mamă, tată,
Ne este teamă să mai simţim româneşte.

Suntem învăţaţi să ne transformăm.
Suntem învăţaţi să ne metamorfozăm.
Suntem învăţaţi să ne înstrăinăm.
Suntem împinşi să ne re-creăm.

Cine mai are nevoie de rasa umană normală? De ţară? De neam? De tradiţie şi istorie? Suntem conectaţi la ideologia « progreswokistă » emanaţie a imperiului cripto-global. Omul a devenit o marfă expusă pe etajerele Comisiei Europene. I se administrează dozele anuale de vaccin anti-suveranist de către infirmierii naţionali pe post de euro-deputaţi, remuneraţi cu sume exorbitante pentru job-ul de a-şi trăda ţara.

Elita progresistă a României a depus jurământul. Familia tradiţională nu mai întruneşte adeziunea, diversitatea este programată să o înlocuiască. Globalismul, această Gaură Neagră a societăţii, ne aspiră în masa mondializării. Omul nou se creează în laboratoarele ideologiei; i se implementează circuite în serie şi conştiinţe metalice. Programul lui Lasconi reflectă aceasta ideologie obligatorie în supra-statul naţional pe care U.E. îl pregăteşte: eliminarea credinţei şi a statului naţional, schimbarea noţiunii de familie, schimbarea de sex, diversitatea, discalificarea normalităţii, incluziunea, cotele obligatorii de imigranţi. El are în spate întreg aparatul U.E., acest labirint în care colcăie o armată de minotauri mici şi cenuşii în col blanc; apatrizi, anonimi, conştiinţe reciclate ale tehnocraţiei U.E.

Lasconi şi USR au fost aleşi cu o misiune clară, aceea de a şterge suveranismul din mentalitatea poporului român. Retorica sa despre ieşirea din NATO şi UE, pericolul rusesc, pe care le atribuie contra-candidatului ei este o propagandă ieftină, falsă, manipulatoare şi fără absolut niciun fundament logic. Din NATO, nu a ieşit niciun stat, iar singura ţară care a ieşit din UE a fost Marea Britanie, însă prin referendum democratic. Drumul nostru european este stipulat în Constituţie. Suntem, rămânem! Cu Georgescu, fără Georgescu, cu Lasconi, fără ea, cu Simion sau cu toţi suveraniştii sau rusofilii! Să fie clar! Acest drum european a fost stabilit prin tratate care nu pot fi modificate (aşa cum nici tratatele prin care regiuni româneşti aparţin Ucrainei !). Aceste tratate nu pot fi modificate de către un om, fie el si preşedinte, propaganda lui Lasconi este mistificatoare, mizerabilă şi nedemnă. Ura împotriva lui Călin Georgescu, vărsată pe toate canalele TV mainsteam, are în sine ceva fascist. Nu face decât să reflecte spaima sistemului, şi planul lui de a denigra noţiuni devenite obsolete şi periculoase în ochii lor: suveranitatea şi credinţa românilor. Această campanie are germenii unei atitudini totalitariste. Occidentul nu are nevoie de credinţa crestină, însă lasă loc liber imigraţiei purtătoare a religiei islamiste în întrega Europă.

Normalitatea este ceea ce reflectă modul de viaţă specific fiecărui popor. Nu se poate impune brutal, prin ideologie o altfel de normalitate, decât cea pe care o resimte acel popor. Dacă pentru poporul român, simbolul familiei este mama şi tatăl, aceasta este normalitatea noastră. Dacă se va ajunge la părinte 1 şi părinte 37, atunci aceea va fi normalitatea? Neacceptarea ei nu are legătură cu discriminarea – cum se minte – ci cu specificitatea poporului nostru. Orientarea sexuală este problema intimă a individului şi este liberă, însă nu ideologizarea ei. Pentru valorile UE, progresul se traduce prin a considera natura biologică a omului o noţiune obscurantistă, depăşită.

Pe « Drumul mare » al lui Andreescu, ce merge spre satul românesc, noul tineret român mirosind a apă de colonie woke priveşte speriat si dispretuitor cum amurgul înveşmântează turla bisericii, în timp ce o lumină sfioasă acoperă cămaşa frescelor. Ziua se ascunde după spinarea dealurilor, pământul românesc miroase a brazdă de matrice şi sete de suveranitate, naţiune şi libertate, însă el refuză să vadă şi să înteleagă.

Pe străzile patriei se aud trompetiştii urii. Un scrâşnet de mandibule se răspândeşte în aer: « Georgescu, în decembrie, o păţeşti ca Ceauşescu! »
Locuim în mijlocul urii, am devenit ca ea, animale de pradă târându-ne prin sângele nopţilor.