Războiul consultanților și contractorilor

La zece zile după capturarea Kabulului de către talibani, The New York Times a publicat un material care pune războiul din Afganistan, nu doar retragerea SUA, într-o lumină nouă. Articolul este semnat de comandantul trupelor din sud-estul țării ale Armatei Naționale Afgane, antrenată și echipata de SUA, generalul Sami Sadat, educat la Academia de Apărare din Marea Britanie și la King’s College din Londra.

”Sunt epuizat. Sunt frustrat. Sunt mânios”, scrie Sadat. Generalul a luptat încontinuu cu talibanii în ultimele luni și spune că trupele i-au produs pierderi grele inamicului. Sadat este furios din cauza declarației președintelui Joe Biden cum că ”forțele afgane nu vor să lupte” și că ”trupele americane nu trebuie să mai lupte și să moară într-un război în care afganii nu vor sa lupte”. ”Există o notă de lipsa de respect și de abandon din partea partenerilor americani, de lipsă de loialitate reflectată în tonul și cuvintele președintelui Biden din ultimele luni”, scrie Sadat.

Generalul identifică trei cauze ale rușinoasei înfrângeri a trupelor afgane. Prima este încheierea de către președintele Trump a acordului cu talibanii care stabilea data retragerii SUA. Din acel moment, negocierile dintre guvernul afgan au fost tergiversate de către talibani, în așteptarea retragerii SUA și a loviturii de grație. A doua cauză este dispariția sprijinului logistic și de mentenanță din partea contractorilor americani. A treia cauza este corupția din guvernul afgan și din armată.

Elementul nou în analiza generalului Sadat este dispariția sprijinului logistic din partea contractorilor. El scrie că, în luna iulie, cei 17.000 de reprezentanți ai contractorilor din SUSA au plecat din Afganistan. Tehnica de luptă depindea de acești contractori. Acum, orice defecțiune înseamnă scoaterea din uz a elicopterelor, avioanelor de luptă, a dronelor, a sistemelor de rachete, a tot ceea ce oferea superioritate în fața talibanilor. În plus, contractorii au luat cu ei software-ul și chiar sistemele de luptă, au demontat sistemul de rachete al elicopterelor, scrie generalul Sadat. Afganii nu și-au mai putut urmări vehiculele și nici sistemele de luptă. Supremația aeriană pe care armata afgană se baza începând de la antrenamente și până la războiul propriu-zis a dispărut peste noapte. Tot ceea ce înseamna mentenanță, sisteme avansate de luptă și recunoaștere a luat drumul SUA.

Ceea ce spune generalul Sadat ne poate duce cu gândul la informațiile personale pe care fostul candidat democrat la președintia SUA Pete Buttigieg (acum secretar pentru Transport în administrația Biden) a ales să le publice în timpul campaniei din 2016. Buttigieg a marșat pe faptul că a luptat in Afganistan. Nu a spus însă că, înainte de această experiență, a fost de mai multe ori în Afganistan, dar și în Irak, în perioada 2007-2009, în calitate de angajat al marii companii de consultanță McKinsey. Buttigieg a fost unul dintre reprezentanții contractorilor americani acuzați acum de generalul Sadat și poate că acest lucru a cântărit mai mult în lansarea campaniei sale prezidențiale și în numirea in administrația Biden decât prezenta sa ulterioara în Afganistan în calitate de militar. McKinsey a avut parte de o felie din sutele de miliarde irosite în războiul din Afganistan.

Cu alte cuvinte, invazia americană și războiul din Afganistan au fost echivalentul sosirii unei echipe de consultanți îmbrăcați corect la o companie despre care toți angajații stiu că merge prost din cauza șefului. Diferența este că Afganistanul a însemnat violență, suferință și moarte.

Generalii americani care s-au aflat la comandă în Afganistan au fost și ei mai degrabă niște consultanți în uniformă, atenți la maximizarea profiturilor, la ascensiunea în carieră.  De altfel, generalul Stanley McChrystal (comandant al trupelor din Afganistan demis după un interviu critic la adresa administrației Obama) a devenit consultant la compania de consultanță… McChrystal Group. Generalul David Petraeus este consultant la compania financiară KKR. Toți acești generali cu stofă de consultant au vorbit de-a lungul anilor despre cât de puternică este armata afgană. În 2011, Petraeus spunea că ”investițiile în dezvoltarea liderilor, a militarilor pricepuți și a instituțiilor au început să aducă dividende semnificative”. Petraeus vorbea despre curajul și priceperea militarilor afgani. În 2015, generalul John Campbell spunea că militarii afgani „dovedesc că sunt tot mai capabili, au devenit în mai puțin de un deceniu o forță modernă și matură” și ”pot să preia lupta tactica de acum încolo”. În 2017, generalul John Nicholson spunea că forțele afgane de Securitate ”arată o creștere a capacității de a face fata pericolelor simultane și complexe”. În iunie anul acesta, purtătorul de cuvânt al Pentagonului spunea că ”armata afgană are o capacitate mai mare ca oricând” și ”știe să-și apere țara”. Având în vedere ce s-a întâmplat în Afganistan, declarațiile de mai sus par mai degrabă ieșite pe gura unor consultanți sau agenți de vânzări.

Situația semnalată de generalul afgan Sadat nu se observa doar în Afganistan. Consumerismul, uzura morala planificată care domină strategiile marilor companii, obținerea profitului maxim pe termen scurt sunt boli care afectează armata americană și în alte colțuri ale lumii. În 2019, Elle Ekman, pușcaș marin, scria despre aceste probleme, pentru The New York Times. ”Pe lângă generatorul defect din Coreea de Sud, îmi amintesc că am lucrat la mentenanță în Okinawa, Japonia. Am văzut acolo o mulțime de motoare ce urmau să fie trimise în SUA, la contractori, pentru reparații. De ce? Pentru că așa scria în contract. Acest proces dura luni de zile. În acest fel, militarii pierdeau ocazia de a repara ei singuri, un lucru de care ar putea avea nevoie în război, când sprijinul contractorilor este fie foarte scump, fie nu este deloc la îndemână, fie este inexistent. Dacă un motor de generator sau de transportor nu pare o mare problemă, lucrurile se schimbă când vorbim despre motorul unei nave sau al unui avion. Ce va fi dacă se întâmplă asta în timpul războiului. Oare Pentagonul se va împotmoli din cauza unei garanții?”

Atitudinea generalilor americani de mai sus și carierele lor în mari firme de consultanță ne sugerează că armata se poate împotmoli din cauza unei garanții, a unor hârtii, a unor avocați și lobby-iști pentru contractele de miliarde.

Fenomenul de mai sus nu afectează doar armatele, ci și administrația statelor. Pentru cadrul logistic și coordonarea vaccinării, președintele Emmanuel Macron a apelat nu la experiența funcționarilor publici, ci la firme de consultanta, cu contracte de sute de mii de euro pe săptămână, doar pentru ca Franța să aibă cel mai slab start al vaccinării din UE. În anii precedenți, Germania și Marea Britanie au plătit 3,1 miliarde de euro, respectiv 2,6 miliarde de euro pentru companii de consultanță care să facă treaba funcționarilor plătiți de stat. O vorbă spune că un consultant bun este cel care se uită la ceasul de la mâna ta, îți spune cât e ora și apoi îți prezintă factura pentru aceasta informație. ”Cabinete precum McKinsey i-au șoptit la ureche statului să reducă numărul de paturi din spitale, pentru a reduce costurile. Obsesia lor este reducerea cheltuielilor. Singura busolă a acestor firme este cât costă cutare lucru și cât produce el. Această ideologie managerială a ajuns să se înrădăcineze la cel mai înalt nivel al statului, prin influența acestor consultanți”, scria Valeurs Actuelles, la începutul acestui an.

Prăbușirea rapidă a armatei afgane și plecarea contractorilor și consultanților, cu tot cu garanții, echipamente și software ar trebui să ridice semne de întrebare legate nu numai de dependența armatelor, ci și a guvernelor, administrațiilor locale de aceste companii orientate strict către profit pe termen cât mai scurt.