Republica Moldova: rezultate care generează riscul destabilizării

Analizele legate de alegerile prezidențiale din Republica Moldova publicate în presa de peste Prut, din România și din Europa arătau ca Federația Rusă are strategii de influențare a electoratului și că obiectivul este ca votul ”DA” la referendum să nu fie mai mare de 53-54%, prezența să fie cât mai mică, sub 50%, ia Maia Sandu să nu câștige primul tur al alegerilor la o diferență care să-i permită un procent de 75% in turul decisiv. Rusia ar fi urmat sa ciumpere voturi, sa demobilizeze electoratul indecis sau cu vederi pro-occidentale.

Dacă acestea au fost cu adevărat obiectivele Moscovei, atunci ele au fost atinse în bună măsură. Cu excepția unei prezențe la vot care a depășit cu puțin 50%, rezultatele nu au fost deloc cele așteptate de tabăra pro-europeană de la Chișinău și sfătuitorii din Romania și din Vest.

După numărarea a circa 99% din buletinele de vot, procentul pentru ”DA” a ajuns la 50,4%. Decisive au fost voturile din diaspora, unde au votat circa 240.000 de cetățeni (aproape de cea mai optimistă estimare dinaintea alegerilor). Iar când vorbim despre diaspora, în toate aceste analize înseamnă diaspora din Vest, nu și cea din Federația Rusa. Din circa 230 de secții de votare deschise în străinătate, în Federația Rusă au fost anunțate doar cinci, iar, cu puțin înainte de scrutin, au rămas doar două. Motivul a fost participarea redusa la vot a rezidenților în Rusia la ultimele alegeri, dar și amenințările de securitate, care au dus la reducerea numărului secțiilor și la renunțarea la trei secții de vot cu puțin înainte de alegeri. Excluzând votul diasporei, în Republica Moldova, inclusiv Transnistria și Găgăuzia, votul pentru NU a fost majoritar. Și procentul pentru NU putea fi si mai mare, dacă tabăra pro-rusă a cumpărătorului de voturi Ilan Șor nu făcea o gafă – considerând că orientarea pro-Europa este mai puternică, pro-rușii au îndemnat lumea să nu voteze la referendum, iar peste 80.000 de cetățeni ar fi procedat astfel; dacă aceștia votau NU, referendumul ar fi picat, cu tot votul diasporei, scrie Vitalie Călugăreanu, pentru Deutsche Welle.

După rezultatul nesatisfăcător, președinta Maia Sandu a acuzat că Rusioa ar fi dorit să cumpere 300.000 de voturi. Este o cifră cu mult mai mare decât cei 130.000 de cetățeni moldoveni în conturile cărora, spun autoritățile, au fost virate un total de 15 milioane de dolari, în luna premergătoare alegerilor. În centrul acestei scheme ei se află oligarhul născut la Tel Aviv Ilan Șor (fost primar în Orhei, acum un politician interzis în Republica Moldova, la fel și partidele create de el). Banii ar veni de la statul rus, trecut prin conturi multiple, inclusiv prim companii aparținând oligarhului Roman Abramovici. Cifra pe care o avansează președinta Maia Sandu –  echivalentă cu 20% din voturile totale exprimate la aceste alegeri este mare pentru asemenea acuzații, riscând să o vulnerabilizeze politic în fața cetățenilor, acre se pot întreba, pe bună dreptate, ce s-a întâmplat cu statul pro-european de nu a putut preveni o asemenea fraudă.

Trecând la alegerile prezidențiale, procentul de 42% pentru Maia Sandu este unul ”în grafic”. Socialiștii pro-ruși îl trimit în turul al doilea pe Alexandr Stoianoglu, cu doar puțin peste 26% din voturi. Însă pentru actuala președinta apare o problemă ce pleacă de la strategia Rusiei, care, negăsind un candidat suficient de credibil pentru a strânge rândurile în jurul lui, a mizat pe disiparea voturilor. Așa se face că următorii clasați după Stoianoglu sunt pro-ruși, iar ei au adunat împreună peste 25% din voturi. Dacă electoratul lor pro-rus va fi la fel de disciplinat ca și cel pro-occidental din diaspora, Maia Sandu fie va pierde în al doilea tur (dacă schema fraudării nu va fi eliminată măcar parțial), fie va câștiga la o diferență mică

Așadar, în Republica Moldova a avut loc un referendum care a îndeplinit criteriul cvorumului (o treime din voturi), a fost câștigat de tabăra pro-UE și va putea avea efecte juridice. Apoi, candidata pro-occidentală la președinție are șanse să câștige turul decisiv. Însă rezultatul referendumului este la limită (mai puțin de 20.000 de voturi) și la fel promite să fie si rezultatul prezidențialelor. Curtea Constituțională va trebuie sa valideze rezultatele, pentru a avea efecte juridice, iar acuzațiile de fraudă au început să curgă din parte UE. Dar și din partea Rusiei.

În aceste condiții de vot strâns, și dacă frauda reclamata de președinta Maia Sandu nu este o exagerare la care a recurs după ce i-a trecut glonțul referendumului pe la ureche, în Republica Moldova apare riscul unor proteste mari în stradă. Dacă a reușit să cumpere votul a 300.000 de cetățeni, atunci va putea mobiliza în același stat care a permis asta mulți de oameni nemulțumiți nu care să conteste nu neapărat președintele sau rezultatul referendumului, ci care să strige împotriva guvernului din cauza problemelor în furnizarea gazelor, energiei, din cauza prețurilor tot mai mari, dând astfel imaginea unui stat foarte slab.

Cu o lună înaintea alegerilor de pe 20 octiombrie, Moscova a numit un nou ambasador în Republica Moldova, Oleg Ozerov, un diplomat cu experiență în operațiuni hibride în statele țintă, unde a produs tensiuni. Dacă aceste tensiuni vor apărea imediat după alegeri, ele pot găsi o portiță de intrare și în politica din România aflată în febra alegerilor prezidențiale și parlamentare, pentru că România este statul care a investit cel mai mult la nivel politic în proiectul pro-occidental de la Chișinău.

O surpriză pentru echipa Maiei Sandu pare să fi fost Transnistria, unde președinta a obținut 25% din voturi, nu cu mult sub Alexandr Stoianoglu, cu 35%. La referendum, 37,44% dintre alegători au votat pentru obiectivul strategic al integrării în UE. A fost un rezultat cu mult mai bun pentru pro-europenii din Republica Moldova față de cele doar 5% pentru DA obținute în Găgăuzia.