Dacă SUA vor avea conflict cu China din pricina Taiwanului, NATO nu va face parte din tabăra de sprijin pentru SUA: acesta ar fi un mesaj despre o nouă ordine internă în cadrul NATO care ar trebui să fie testat în credibilitatea sa. Iohannis pare că a dus mesajul acesta în Brazilia și în Argentina spre a lansa testul.
La urmă, Rusia ar trebui să accepte că luptă cu forțe naționale, nu cu armatele care se supun planurilor NATO. NATO ar urmări evenimentele doar întrucât are a proteja interese strategice proprii. Că ar fi provocat ori nu războiul, e altă discuție.
Noul concept nu poate fi operă a decidenților din SUA. Are aerul unei rupturi între decidenții SUA și decidenții non-SUA din cadrul NATO. Poate fi urmarea unei ierarhii globale de clase de relevanță în care UE ar fi primit garanții că va reprezenta clasa a treia, înaintea Rusiei, dar după China și SUA. O ierarhie a relevanței militare și comerciale? Probabil că da.
Dacă acest concept își câștigă credibitatea necesară, Crimeea se întoarce în Ucraina, pentru că și Taiwanul are a se întoarce în China.
Războiul ar fi jucat, așadar, prilejul pentru acest concept strategic nou, care reprezintă o reformă a NATO pe linii convenabile Chinei. De altfel, NATO declară acum că nu vrea să transforme China în inamic, în vreme ce SUA declară că adversarul lor strategic este China.
Cum va arăta masa negocierilor de pace? Garanțiile NATO că nu-și dorește ca Rusia să îi fie inamic ar putea debloca pacea chiar dacă SUA ar putea fi un factor de credibilizare potențială a înțelegerilor.
Acest joc îl joacă acum, fără mască, președintele Franței. Macron a fost la Beijing, copilotat de șefa Comisiei Europene, Germania altfel spus. Ce a testat acolo dacă nu ceva de acest nivel mare?
Cum joacă Polonia, care a riscat să poată fi etichetată drept partener al putinismului în problema cerealelor ucrainene?
România, vrând-nevrând, este în joc, dar nu are bărbați de stat cu statura necesară.
Macron mizează totul pe o singură carte. Înfrângerea democraților în alegerile prezidențiale din SUA. Această miză îl costă pacea socială în țara sa, căci sorosismul oengist e puternic în Franța.
România? Chiar dacă am avea Brătienii ca pe vremuri, noi avem de jucat o perioadă la neutralitate la masa acestui pocher global. Lumea nu va mai fi cum a fost, dar nimeni nu poate ști cât vor pierde ori cât vor câștiga SUA din acest cutremur al marilor reașezări tectonice.
O anume logică a desfășurărilor istorice de după 1914 arată că noul hegemon nu se poate impune dintr-o singură desfășurare. Lumea nu mai e cum a fost, dar nici cum va fi nu e încă.
Samaritene, UE a pierdut aproape 1 mie de mld de € doar din inflație, plătește ca proasta Indiei adaos comercial pentru petrol rusesc în loc să cumpere direct din Rusia; se dezindustrializează încet dar sigur (indicatorul era 63 în dec 2021, 58 înainte de feb și este 45 astăzi).
Ce anume câștigă UE?