Duminică, președintele Volodimir Zelenski le-a spus jurnaliștilor ruși că guvernul de la Kiev ia în calcul declararea neutralității și oferirea unor garanții de securitate pentru Rusia, inclusiv menținearea statului de țară nenucleară. Însă un asemenea statut trebuie să fie garantat de terți, spune Zelenski, iar apoi trebuie să fie aprobat de ucraineni în cadrul unui referendum, care să permită și modificarea Constituției.
Președintele Ucrainei a mai făcut asemenea declarații, însă ele nu au dus la o întâlnire decisivă, eventual cu președintele Vladimir Putin, care să spargă gheața și să permită ajungerea la un acord de încetare a focului. Au trecut mai bine de două săptămâni de când delegațiile Ucrainei si Rusiei nu s-au întâlnit față în față pentru a discuta despre încetarea focului. Luni, cele doua delegații au început o serie de întâlniri la Istanbul.
Acestea sunt singurele informații despre pace care pot fi găsite în presa internațională. În rest, ziarele și platformele abundă de știri despre livrările de armament în Ucraina, despre înrolările în așa-zisa Legiune Internațională înființată de președintele Zelenski, despre bombardamentele ruse. În iureșul acestui război informațional s-au pierdut întrebările despre cum s-a ajuns ca disputa ruso-ucraineană să se transforme în conflictul de astăzi.
Puzderia de analiști occidentali care deplângeau faptul că America și Europa nu au fost implicate, în toamna anului 2020, în negocierea acordului pentru încetarea focului dintre Armenia și Azerbaidjan, în Nagorno-Karabah, nu scot o vorbă acum despre faptul că America nu poartă negocieri cu Rusia pentru încetarea conflictului din Ucraina. Să nu mai fie importantă în acest caz implicarea SUA în discuțiile de securitate cu Rusia?
Mai mult, președintele Joe Biden face declarații dure la adresa omologului rus Putin și spune că acesta ar trebui îndepărtat de la putere. Ce înseamnă aceste declarații? Înseamnă ”lipsă gravă de disciplină, cu riscul de a extinde obiectivele și durata războiului din Ucraina”, a scris pe Twitter Richard Haass, președintele think tankului Council on Foreign Relations. Haass spune că încercările Casei Albe și ale secretarului de Stat Antony Blinken nu vor reuși să repare greșeala comisă de președintele Biden prin această declarație. ”Putin o va vedea ca pe o confirmare a ceea ce credea demult”, a scris Haass.
Să fi fost aceasta o nouă gafă a președintelui Biden? Sau o nouă mișcare prin care Washingtonul se asigură că războiul din Ucraina nu va ajunge la o pauză sau la un final în curând, că fluxtul de arme spre Ucraina va continua și că, așa cum scria fostul senator american Ron Paul, ”Statele Unite se vor lupta cu Rusia până la ultimul ucrainean”? Este un război pe care Ucraina nu are cum să-l câștige, însă este un război care pentru Rusia se poate încheia cu o ”înfrângere tactică”, așa cum spunea secretarul de Stat Antony Blinken.
Agresiunea rusă și brutalitatea acțiunilor militare ruse din Ucraina nu pot fi justificate, însă, așa cum scrie Andrew Bacevich, președintele Quincy Institute for Responsible Statecraft, ”a crede că alungarea rușilor din Ucraina va duce cumva la afirmarea idealurilor democratice este o iluzie periculoasă, în special dacă caracterul regimului de la Moscova nu se va schimba”. Războiul din Ucraina și continuarea susținerii defensivei ucrainene cu tot soiul de arme (în mod fățiș, la limita periculoasă a provocării unei intervenții ruse) a devenit o chestiune de moralitate. Însă iată ce scrie amintitul director al Institutului Quincy (un think tank relativ recent creat și sponsorizat de doi rivali ideologici în aparență – George Soros si Charles Koch): ”A ne imagina că un război – fie și un război purtat prin interpuși – este o cale spre izbăvire este o iluzie periculoasă. Cel mai adesea, războaiele sunt imprevizibile, iar acum își dă seama de asta și Vladimir Putin. Războaiele înrăutățesc problemele existente și creează unele noi, mai degrabă decât asigură soluții. Ucraina nu va fi o excepție de la aceasta regulă”.
”O Rusie și o Ucraină în interiorul URSS au fost o realitate acceptată și nu au fost văzute ca o amenințare vreme de șapte decenii. Însă acum, din acuza unui război de o lună între Rusia și Ucraina, pentru cine să controleze Crimeea, Donbas și coasta Mării Negre, America pare să fie mai aproape de un război nuclear decât a fost de la criza rachetelor din Cuba încoace”, scrie jurnalistul Pat Buchanan.
”De ce? Haideți să reflectăm la miza acestui război. Ce amenințarea generează invadarea Ucrainei pentru SUA, încât să luăm în calcul începerea celui de al Treilea Război Mondial? Președintele Rusiei a repetat că va folosi arma nucleară, dacă NATO va interveni în Ucraina și dacă Rusia se va afla în fața unei înfrângeri sau în cazul unei amenințări „existențiale” pentru națiunea rusă.
Elitele noastre morale ne spun că moralitatea ne obligă să intervenim și să salvăm poporul ucrainean de războiul care deja a luat viețile a mii de oameni. Însă este suficientă această justificare pentru a interveni, fără o autorizare a Congresului și fără o declarație de război?
Haideți să ne gândim puțin la ce s-a întâmplat în secolul trecut. În 1933 au venit la putere liberalii, cu Franklin Delano Roosevelt și New Deal-ul. Roosevelt a recunoscut formal regimul criminal al lui Stalin ca fiind guvernul legitim al URSS-ului condus de Rusia. Roosevelt s-a întâlnit personal cu ministrul de Externe Maxim Litvinov chiar când era în toi Holodomorul, foametea, genocidul în care au murit milioane de ucraineni, culacii și familiile lor. Walter Duranty, corespondentul The New York Times la Moscova, a ascuns ce se întâmplă în URSS, cele 4 milioane de morți, și pentru asta a primit un Premiu Pulitzer.
Prin urmare, ne putem întreba când a devenit relația Rusia-Ucraina o chestiune de interes vital pentru America, într-atât de mare încât să riscăm un război nuclear cu Rusia?
Cum am ajuns aici? Exploatând victoria în Războiul Rece și considerând-o o ocazie pentru a extinde NATO în peste zece țări din Europa Centrală și de Est, dintre care unele aflate la granițele Rusiei. Apoi am început să apropiem și Ucraina de NATO, Ucraina fiind a doua cea mai importantă republică sovietică, cu cele mai profunde legături istorice cu Mama Rusie.
Putin a început războiul , dar SUA au pregătit terenul.
În 1930, când Lady Astor a fost întrebată dacă știe unde s-a născut Hitler, a răspuns: ”La Versailles”. La Conferința de pace de la Paris, din 1919, cea care s-a încheiat cu Tratatul de la Versailles, milioane de germani, pământul lor, au fost rupți de Germania și împărțiți între mai multe state europene. Șeful Statului Major al Armatei Germane, generalul Hans Von Seeckt, a spus: când ne vom reveni, vom lua înapoi tot ce ne aparține.
Războiul ucrainean a împlinit o lună și a demonstrat, până acum, utilitatea armelor nucleare. Amenințarea credibilă a lui Putin că le va folosi a făcut ca SUA și NATO să refuze cererea Kievului de a institui o zonă de excludere aeriană. Intervenția NATO a fost descurajată, iar multe alte țări au învățat o lecție clară: daca ai arme nucleare, poți descuraja orice mare putere. Cu cât va dura acest război, cu atât mai mare va fi suferința de ambele părți. Cu cat va dura mai mult, cu atât este mai probabil ca Putin să recurgă la bombardamente nedescriminatorii și cu atât va crește posibilitatea extinderii războiului în țările NATO.
Între timp, într-o Americă în siguranță, la 9.000 de km. de Kiev, sunt multi strategi și politologi care bat tobele războiului și cer o „victorie” împotriva Rusiei lui Putin, care vor o luptă care să se încheie astfel, o luptă până la ultimul ucrainean”, scrie Buchanan.
Ce-și face omul cu mana lui…: Ti se pare cumva ca Rusia este chiar supraputerea care, opunindu-se SUA, creaza democratie, prosperitate, echilibru? Toata polologhia ta este apa de ploaie. Nimeni din cei care au avut copita ruseasca pe grumaz, cu exceptia cozilor de topor din coloana a 5-a, au facut tot posibilul ca sa scape. De reusit nu au reusit decit tarile admise in structurile europene, cu toate ca aceasta a insemnat costuri, nu rareori dezamagire. UE si NATO nu s-au extins pentru a ameninta Rusia, nu are nici forta si nici vointa pentru asta, ci tocmai pentru a proteja pe cei care ii doareau cu ardoare protectia. De davai ceas s-au saturat toti, de la Marea Baltica la cea Neagra.