Teoria critică a rasei promovată de stânga politică americană demolează învățământul public din SUA

Colegiul de Redacție al site-ului Issues & Insights (I&I, Probleme și perspective)

Un sindicat al profesorilor cu opinii de stânga are un mesaj pentru părinți: Noi vă controlăm copiii, nu voi. Și asta se realizează prin îndoctrinarea copiilor cu Teoria critică a rasei (TCR), de inspirație marxistă, parte a efortului continuu al sindicatului de a „transforma” America „din temelii”. Dacă vă doriți tot ce e mai bun pe lume pentru educația copiilor voștri, veți spune „La naiba, nu!”, respingând această ideologie nocivă, periculoasă, anti-americană.

Din nefericire, mulți părinți cu opinii de centru sau conservatoare s-au făcut că nu văd că școlile noastre din sistemul public – cândva superioare din punct de vedere al calității procesului didactic – au fost preluate de sindicate cu viziuni extremiste de stânga și de către aliații lor “cu ambiții educaționale” folosind ca instrument Teoria critică a rasei (TCR), marxistă. E păcat.

Recent, Asociația Educației Naționale (AEN), cel mai mare sindicat din America, cu aproape 3 milioane de membri, și-a declarat opoziția fermă față de grupurile de părinți și organele legislative ale statelor componente ale SUA care căutau să pună capăt influenței nefaste a TCR asupra unei întregi generații de copii de vârstă școlară.

Pentru a-și întări și mai mult angajamentul față de propria sa opțiune, potențial riscantă, AEN și-a anunțat nu doar sprijinul pentru TCR, dar a declarat că va încuraja personalul didactic să susțină, în fiecare an, o „zi națională de acțiune” pentru a marca „ziua de naștere a martirului George Floyd” (n.t. un bărbat afro-american, decedat în Minneapolis, Minnesota, pe 25 mai 2020 după ce a fost încătușat și culcat pe asfalt de către Derek Chauvin, un ofițer de poliție alb care și-a ținut genunchiul pe gâtul lui Floyd timp de 8 minute și 46 de secunde), ocazie cu care se vor „preda lecții despre rasismul structural și oprimare”.

Din acest punct de vedere, părinții nu sunt necesari. Practic membrii personalului didactic se opun în mod activ părinților care nu agrează ce fac profesorii și învățătorii. Luna trecută, de exemplu, AEN a mai stabilit, prin vot, să cerceteze (adică să monitorizeze și să atace din punct de vedere politic) grupurile care se opun TCR în școlile americane.

„AEN va investiga organizațiile care critică personalul din domeniul educației ce desfășoară activități antirasiste și/sau folosesc de rezultatele déjà obținute din investigații și alcătuiesc o listă de resurse și recomandări pentru filialele din statele SUA, colaboratori locali și educatori individuali” – a amenințat sindicatul.

Între timp, „peste 5.000 de educatori au semnat o petiție menită să nu permită adoptarea unor proiecte de reglementări legale care se opun teoriei critice a rasei aflate în dezbaterea multor organisme legislative locale – în vreme ce în districtele din țară sunt luate în considerare programe de învățământ controversate”, relatează New York Post.

Și de ce este acest lucru atât de important pentru stânga? Pentru că ea e convinsă că acești copii îi aparțin. Vă mai amintiți? „Este nevoie de un sat …” (n.t. …pentru a crește un copil, un proverb african care înseamnă că o întreagă comunitate de oameni trebuie să asigure și să interacționeze pozitiv cu copiii pentru ca aceștia să experimenteze și să crească într-un mediu sigur și sănătos. Este și titlul unei cărți publicate în 1996 de Hillary Rodham Clinton). Așa încât stânga și-a asumat dreptul de a promova detestabila TCR și Proiectul 1619 (n.t. lansat de ziarul New York Times ca o încercare de a ”rescrie” istoria Statelor Unite în jurul sclaviei. Anul nașterii Americii trebuie să fie 1619, anul în care au sosit primii sclavi africani în America și nu 1776, anul Declarației de Independență, nici 1513, anul sosirii primilor conquistadori spanioli din Europa, sau 1620, anul în care au sosit primii ”pelerini” puritani din Marea Britanie) asupra unor studenți ușor de amăgit.

Stânga stranie dar disciplinată știe că semințele plantate astăzi se vor transforma ulterior în fructe. Putem deja vedea asta într-o întreagă generație de copii care cred că America este o distopie rasistă, nu un experiment grandios de libertate și prosperitate.

„Dați-mi patru ani pentru a învăța copiii și sămânța pe care o voi fi semănat nu va fi dezrădăcinată niciodată”, spunea odată liderul comunist rus V.I. Lenin.

Ei bine, am acordat sindicatelor extremiste de stânga două generații de control, nu patru ani. Este oare o surpriză că, după cum am relatat recent, tinerii de azi îmbrățișează socialismul și resping sistemul economiei de piață liberă care a făcut din America cea mai bogată, cea mai liberă, cea mai puternică națiune din istoria omenirii ? Sau ne mai mirăm că majoritatea covârșitoare a tinerilor studenți liberali declară că ei nu sunt mândri că sunt americani ?

Puneți asta pe seama plăsmuirilor și înveninării rasiste propagate de TCR și adepții săi marxiști. “Rasism institutional, sistemic”, “prejudecăți implicite” și alte formulări viclene, înșelătoare, ale TCR folosite pentru a umili studenții, sunt mai curând sinonime cu expresia “trăsături înnăscute”. Care exprimă, în esență, un rasism odios și inuman.

Pentru cei care caută o schimbare, nu va fi suficient doar să aibă o opinie. Sau să voteze. Din păcate, extremiștii de stânga își exercită controlul asupra educației într-o manieră foarte dificil de contracarat prin intermediul urnei de vot.

Părinții reacționează deja la TCR și alte intruziuni nedorite ale stângii asupra educației copiilor lor. Înscrierea în unitățile de învățământ preșcolar și la grădinițe a scăzut cu 13% în acest an, în timp ce, pe ansamblu, înscrierea la școli a scăzut cu 3%, deoarece mai mulți părinți își retrag copiii de la școlile publice optând pentru soluții alternative.

Într-adevăr, înscrierea copiilor în școli charter (n.t. școli primare sau secundare din Statele Unite care primesc bani publici, dar sunt administrate privat) bine organizate și conduse, la școlile private și școlarizarea la domiciliu reprezintă alegeri importante pentru părinții care doresc să-și păstreze copiii departe de îndoctrinarea marxistă.

Consiliile școlare locale se confruntă deja cu din ce în ce mai multe revolte ale părinților, ceea ce reprezintă, probabil, începutul unei mișcări naționale, așa cum constată Christopher F. Rufo, membru marcant al Institutului Manhattan, care a reținut, într-un studiu recent YouGov, că 58% dintre americani se opun teoriei critice a rasei.

În ceea ce-i privește pe cei care încă doresc să-și trimită copiii la școlile publice (pe care le finanțează de fapt din impozite și taxe), ei trebuie să înțeleagă trei lucruri:

În primul rând, sindicatele nu vă sunt prietene. Ele nu sunt interesate de binele și fericirea copiilor voștri. Generații de americani au fost educate cu succes fără contribuția sindicatelor personalului didactic. Acceptarea sindicalizării educației, care s-a produs realmente în anii 1960, a fost o mare eroare pentru care azi plătim scump.

În al doilea rând, părinții trebuie să-și suflece mânecile și să se pregătească de luptă. Ei au nevoie de curaj în fața a unor atacuri vicioase din partea unor grupări, de felul AEN, care îi vor calomnia pe toți cei care li se opun acuzându-i că sunt fasciști, adepți ai supremației albe și chiar mai rău.

În al treilea rând, susțineți insistent în fața reprezentanților voștri locali din Congres și a senatorilor că doriți tichete (vouchere) școlare (n.t. burse care servesc drept plată pentru învățământ la o școală privată sau parohială K-12, atunci când o familie alege să nu urmeze școala publică locală) și alte elemente care să permită alegerea unității școlare de către părinți. Posibilitatea de a alege reprezintă unul din marile secrete ale succesului Americii și absența sa din școlile publice le condamnă la eșec.

Nimeni nu poate face acest lucru, ci doar părinții americani. Ei pot să redacteze petiții, să candideze pentru poziții în consiliile școlare, să participe la întâlniri unde pot să-și susțină punctele de vedere și să determine politicienii să acționeze ca și cum școlile noastre și ceea ce se învață în ele realmente contează.

Sunt în pericol copiii noștri și națiunea noastră. Nimic din ceea ce fac părinții pentru copiii lor nu poate fi mai important decât salvarea lor în fața politicii de îndoctrinare promovată de extremiștii de stânga care urăsc America, aflați acum la conducerea școlilor noastre.

– Semnează – Colegiul de Redacție al I & I

Traducerea Vasile Bontaș