În ultimele două săptămâni, la Moscova şi la Budapesta au fost lansate doua semnale îngrijorătoare la adresa României, specifice arsenalului razboaielor hibride purtate la începutul acestui secol. Ca de obicei, preşedintele României, şeful Guvernului şi veşnic timoratul nostru ministru de Externe au tăcut mâlc. Doar un consilier onorific al premierului Florin Cîţu a catadicsit să dea o replică vagă provocării lansate din capitala Rusiei.
Rescrierea istoriei de către eseistul Putin
In 12 iulie a.c., pe site-ul oficial al Kremlinului a fost publicat un eseu de 5.000 de cuvinte al presedintelui Vladimir Putin, intitulat „Despre unitatea istorica a rusilor si ucrainenilor”. Eseul se concentreaza pe analiza relatiilor ruso-ucrainene, fiind dominat de asertiunea ca ucrainenii sunt o parte straveche, inseparabila a „natiunii ruse triune” (poporul multinational al Federatiei Ruse) si de teza ca rusii si ucrainenii, dar si bielorusii sunt acelasi popor. Intr-un interviu adaugat eseului, presedintele Federatiei Ruse recapituleaza detaliat ideile sale favorite, respectiv ca nu exista un popor ucrainean independent, acesta fiind totuna cu poporul rus, ca statul ucrainean este o constructie istorica artificiala, o intamplare istorica, si ca ar trebui sa multumeasca Rusiei ca ii tolereaza existenta. Potrivit lui Putin, din 2014 Ucraina nu mai este suverana, ci se afla „sub administratie straina”, alungarea fostului presedinte Viktor Ianukovici (pro-rus) fiind punctul culminant al unui plan occidental vechi de decenii de constituire in Ucraina a ceea ce el numeste „anti-Rusia”, din dorinta de a tine Rusia in sah. In acest eseu, presedintele Rusiei vizeaza si tara noastra, afirmand ca „in 1940, in Ucraina Sovietica a intrat o parte din Basarabia si regiunea Bucovinei de Nord, ocupate de Romania in 1918, la finalul primului razboi mondial”.
Vladimir Putin rescrie istoria Ucrainei pentru a justifica anexarea Crimeei si posibila secesiune a regiunii Donbass, dar falsifica si date din istoria Romaniei. Basarabia si Bucovina de Nord nu au fost ocupate de Romania in 1918, la finalul primului razboi mondial, ci au fost integrate in statul roman in urma unor procese plebiscitare democratice, prin vointa populatiei romanesti majoritare, in baza principiului nationalitatilor si autodeterminarii natiunilor, lansat in epoca de presedintele american Woodrow Wilson, principiu care a fost recunoscut si aplicat si de primul lider sovietic Vladimir Ilici Lenin. Basarabia si Bucovina au facut parte din voievodatul sau pricipatul istoric al Moldovei si au fost anexate de imperiile vecine in timp ce se aflau sub vasalitate otomana. Bucovina a fost anexata de Imperiul Habsburgic in 1775, in urma razboiului ruso-turc din perioada 1768-1774, incheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, iar Basarabia a fost anexata de Imperiul Tarist in 1812, in baza Tratatului de la Bucuresti incheiat in urma razboiului ruso-turc din perioada 1806-1812. Imperiul Rus a vrut sa ocupe atunci ambele principate romane, apoi a revendicat intreg Principatul Moldovei, dar a trebuit sa se multumeasca cu teritoriul dintre Prut si Nistru.
Dupa nici doua decenii Imperiul Tarist avea sa ocupe cele doua principate romane, instituind asupra acestora un protectorat temporar, in urma Tratatului ruso-turc de la Adrianopole din 1829. Iar, in iunie 1940, URSS, adica Imperiul Sovietic, avea sa anexeze Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, in baza infamului pact Ribbentrop-Molotov, despre care eseistul de la Kremlin nu scrie un cuvant. Raptul Bucovinei de Nord si Tinutului Herta a fost justificat ca fiind compensatie pentru ocuparea Basarabiei de catre Romania in perioada 1918=1940. Nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Sudul Basarabiei au fost incorporate atunci in Republica Sovietica Socialista Ucraineana, iar restul Basarabiei a constituit Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, impreuna cu regiunea Transnistria. Nordul Bucovinei, Tinutul Hertei si Sudul Basarabiei au ramas incorporate in Ucraina, dupa ce aceasta si-a proclamat independenta in urma destramarii URSS in 1991. Noile alegatii ale presedintelui Putin vin in contradictie cu pozitia exprimata de acesta in 2008, cu ocazia prezentei sale la summitul NATO de la Bucuresti, cand a indemnat Romania sa-si recupereze aceste teritorii de la Ucraina, lasand sa se inteleaga ca Rusia nu ar avea nicio obiectie in acest sens. Realitatea istorica este ca Basarabia si Bucovina au fost dintotdeauna provincii romanesti, iar ocupantii acestora au fost cu totul altii.
Visul de aur al Budapestei
Duminica, 25 iulie, in ziua in care trebuia sa se decida includerea localitatii romanesti Rosia Montana in patrimoniul UNESCO, in ziarul Magyar Nemzet din Budapesta, cunoscut drept oficiosul guvernului condus de premierul Viktor Orban, a fost publicat un editorial ciudat, cu titlul „Rosia Montana: Ale cui sun rezervele de aur?”, in care se pune, cu substrat, intrebarea „De cand apartine Rosia Montana Romaniei?”. Din editorial razbate nostalgia dupa vremurile in care aceasta zona apartinea Ungariei Mari, cand aici exploatau „patratul aurului” 300 de companii miniere si 800 de mori de prelucrare a minereului, precum si faptul ca acum comanditarii articolului jinduiesc dupa cele 300 de tone de aur si 1.600 de tone de argint, in conditiile in care, asa cum se precizeaza, rezerva actuala de aur a Ungariei este 94 de de tone. Poftele revizioniste ale comanditarilor articolului din oficiosul guvernamental de la Budapesta ies la iveala in finalul acestuia, cand se exprima speranta ca, cel putin pana cand „roata morii de aur a istoriei se va intoarce”, tonele de aur si de argint susmentionate vor ramane „in pamantul natal”, precum si resursele de platina si de molibden pe care le exploateaza companiile straine.
Fanteziile si fantasmele din acest articol, publicat indiscutabil sub egida guvernului de la Budapesta, sunt in ton cu elucubratiile lansate in eter de premierul Viktor Orban cu un an in urma, cu ocazia comemorarii unui centenar de la incheierea Tratatului de la Trianon, prin care, potrivit jelaniei sale, Ungaria istorica a pierdut aproape 3/4 din teritoriu (72%) si aproape 2/3 din populatie (64%). Atunci, seful guvernului de la Budapesta a rostit, in orasul Satoraljaujhely, unde a dezvelit un monument comemorativ, cel mai revizionist si revansard discurs din cariera sa politica, un discurs delirant, radical si amenintator la adresa tarilor vecine si a Occidentului. Inainte de toate, premierul Ungariei, stat membru al NATO si al Uniunii Europene, a acuzat Vestul ca „a violat granitele milenare ale Europei Centrale” si ca a inghesuit Ungaria intre granite care nu pot fi aparate, a privat-o de bogatiile naturale si a izolat-o de resurse, facand din aceasta tara „ o celula a condamnatilor la moarte”. Orban a reprosat ca „Au fost multi care s-au oferit pentru a ingropa Ungaria cu placere, si-au unit fortele ca sa ne piarda, dar noi am ramas in picioare si am rezistat” si a remarcat cu satisfactie ca „ Astazi nu mai exista Cehoslovacia, nici Iugoslavia, nici Uniunea Sovietica, nu mai exista nici Imperiul Britanic, nici cel Francez”.
Ziua revansei, dupa Orban cel Rau
Pe un ton vindicativ, scundul si artagosul premier de la poalele Dealului Gellert a amenintat, si nu a facut-o pentru prima oara cu aceasta formulare, ca „noi inca vom fi prezenti la inmormantarea celor care au vrut sa ne bage pe noi in mormant”. Este evident ca este vizata Romania, singurul stat vecin care nu s-a dezintegrat in secolul scurs de la incheierea Tratatului de la Trianon, care a consacrat pe plan international unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Orban cel Rau (dupa cum l-au poreclit mai in gluma, mai in serios, unii lideri ai Uniunii Europene) a accentuat si noua linie ideologica a Budapestei, care vizeaza consolidarea unei natiuni maghiare care sa includa si ungurii din afara tarii, cu motivatia ca „ frontiere are doar statul, nu si natiunea”, lansand la adresa statelor vecine avertismentul ca „ cei care nu au inteles inca acest lucru trebuie sa se grabeasca pentru ca timpul lor este pe terminate”. In acest sens, a aratat ca „ noi vrem sa facem mare Bazinul Carpatic (o noua gaselnita pentru visul Ungariei Mari-n.a.) impreuna cu popoarele care traiesc alaturi de noi” si ca „ construim cu bucurie viitorul comun impreuna cu Slovacia, Serbia, Croatia si Slovenia, tari mandre de caracterul lor national.” Trebuie remarcat ca Orban omite iar Romania, care este etichetata stat multinational atat de guvernantii de la Budapesta cat si de formatiunile politice maghiare din Romania, inclusiv de catre UDMR.
Premierul ungar a anuntat, la comemorarea centenarului Tratatului de la Trianon, si un orizont de timp pentru realizarea marelui sau obiectiv: „Urmatorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii si nici al pierderilor, ci deceniul sporirii si construirii tarii. Lumea este in miscare. Schimbarile sunt tectonice. America nu mai sade singura pe tronul lumii, Eurasia se reconstruieste cu mare forta, incheieturile Uniunii Europene scartie sperand sa se salveze cu un salt mortal. Sub picioarele vecinului nostru estic (o fi vorba de Romania sau de Ucraina?) se cutremura pamantul. Si Balcaniul este plin de intrebari care-si asteapta deocamdata raspunsul. Este pe cale sa se nasca o noua ordine.” Cu multa emfaza, noul regent de la Budapesta a conchis atunci: „Da, noi suntem cei care vom rasturna destinul Ungariei. Speram ca generatia noastra, cea de-a patra generatie a Trianonului, sa-si implineasca menirea si sa duca Ungaria pana la portile victoriei. Dar lupta decisiva trebuie dusa de urmatoarea generatie, a cincea de la Trianon. Aceasta trebuie sa faca ultimii pasi.” Dupa calculele lui Orban, aurul, argintul si platina de la Rosia Montana ar trebui sa reintre, impreuna cu asa zisul pamant natal, in posesia Ungariei pana la jumatatea acestui secol!
sa gasesti pe unii mai fraieri decat tine 🙂