Un nou consens negativ

Am căzut de acord că nu putem avea un acord, dar am fost de acord ca în următoarele decenii să nu ajungem la un război cald. Aceasta a fost înțelegerea din spatele Războiului Rece. Sub regimul Gorbaciov, sovieticii au căutat să înnoiască acea veche înțelegere și Războiul Rece s-a încheiat. O să vă facem cel mai mare pocinog, a spus un consilier gorbaciovist: o să vă lăsăm fără inamic strategic.

Ce înseamnă a avea un inamic strategic? Înseamnă că doar politic mai poți spune că reprezinți o alianță militară defensivă dacă fostul tău inamic nu mai există. Fostul inamic al NATO era Tratatul de la Varșovia. Așa se numea alianța militară a statelor comuniste. Alianța aceasta s-a autodizolvat în 1990. NATO a continuat să existe, dar nu mai putea spune împotriva cui funcționează.

După 2001 a putut spune din nou care e inamicul său strategic: terorismul. Nu exista un consens negativ cu acest inamic de tipul „război rece da, război cald nu”. Nu avea cum să fie un inamic prin înțelegere cu care să fie stabilizată ordinea mondială. După 2016, Trump a încercat să impună China în poziția de inamic strategic. N-a reușit. Când, în 2020, a urmat președintele Biden la Casa Albă, definirea inamicului strategic al NATO oscila între Rusia și China. Acum, după 24 februarie 2022, oscilația a încetat. Summitul NATO de la Madrid a definit China „o provocare”, iar Rusia este considerată noul inamic de durată lungă.

În ce măsură convine Rusiei noul consens negativ? În primul rând, acest nou consens asigură putere pe viață celui care conduce Federația Rusă, fără reformulări constituționale. Doar un atentat reușit l-ar putea… deranja. În al doilea rând, odată stabilizată noua ordine mondială, Rusia va ști cum va contribui prin exporturi de energie la dezvoltarea Chinei și cum poate șantaja această dezvoltare când ar fi cazul să o șantajeze.

În ce măsură convine SUA noua stabilizare? Face țările UE dependente de gazul lichefiat de la americani. Pune China sub șantajul potențial al Rusiei, o putere cu care SUA a mai avut înțelegeri strategice stabile.

Noua înțelegere (secretă) pare a fi o combinație de cald și rece, ori cel puțin așa arată. Soarta Ucrainei? În acest punct fierbinte, două propagande extrem de agresive încearcă să ascundă distrugerile. Puține voci cu autoritate din SUA atrag atenția asupra acestor distrugeri, care vor cere mai apoi decenii de reconstrucție.

La începutul anului 1949, URSS și SUA încă erau aliate. Apoi, brusc, au devenit inamice și o Cortină de Fier a fost instalată între cele două puteri care colaboraseră pentru înfrângerea Germaniei naziste. După 1990, am fost martori ai unei încercări de colaborare Rusia-NATO? Aparențele așa indicau. Pentru înfrângerea cui ar fi colaborat? Era China o asemenea țintă? Cert este că azi China este considerată doar „o provocare”.

Deocamdată, nimeni nu caută soluții de pace pentru situația din Ucraina. De ce ar căuta dacă situația ca atare ar face parte din jocul (jocurile) de stabilizare a unei noi ordini mondiale? Stabilizarea ca atare a venit întotdeauna la capătul violențelor, iar Primul și Al Doilea Război Mondial au reprezentat violențele căutării noi ordini.