Un Vadim în ițari

În 1996, șeful SRI i-a comunicat lui Ion Iliescu că următorul său mandat va începe în 2000. Atunci, la prezidențialele din 1996, occidentalii ne cereau să realizăm alternanța, a transmis șeful SRI. Asta însemna urcarea forțelor anti-FSN la putere și un președinte de dreapta. Jocul electoral a curs în acest sens, iar după alegeri am avut guvernări care au început privatizările. Cu ce strategie? Cu aia care ne-a adus în situația actuală de dezindustrializare semicolonială. Elita politică a forțelor de dreapta a fost lipsită de simțul realităților economice.

În 2000, revenirea lui Ion Iliescu a fost jucată prin sprijinirea artificială a naționalistului Vadim Tudor, apoi prin întoarcerea fronturilor electorale împotriva sa. Cheia a stat în splitarea voturilor Dreptei între Isărescu și Stolojan. Cei doi au ascultat de „necesitatea” revenirii lui Ion Iliescu. Era o promisiune, desigur, nu o necesitate obiectivă.

În 2024, George Simion speră că un naționalist sprijinit de AUR va intra în turul al doilea, apoi va câștiga alegerile.

Tânărul Simion și-a electoralizat viața privată (nunta) cu doi ani mai devreme de prezidențialele din 2024. Dacă ar fi să urce un aurist în turul al doilea, s-ar repeta unificarea fronturilor electorale în contra AUR, care, prin forțe proprii, nu se poate ridica mai sus de 30 la sută. Simion pricepe că AUR nu are șanse la președinție și forțează șansele ca partidul său să ajungă la niște fotolii ministeriale.

Flăcările puterii ard mulți „fluturi”. Simion nu pare ars de propriile sale dorințe. Acest joc prezidențialist ar putea deveni mai aurist în 2028. Deocamdată, naționalismul lor nu are realismul economic necesar, așa cum forțele de dreapta n-au avut realism pe vremea privatizărilor făcute fără busolă după 1996.

George Simion a învățat repede că media nu știe să-i pună probleme din lumea realităților profunde ale economicului și s-a specializat în caracteristica generală a politicienilor: vorbirea fără baze economice. Profesorul de globalism al lui Simion, Călin Georgescu, ar trebui acum să-i explice de ce 1100 de semnături prestigioase din lumea științei reale contrazic „profețiile” despre deșertificarea lumii și iminenta criză de apă.

Rămas fără profesor, George Simion a redescoperit vechea politică a portului popular. Ce contează portul Constanța? Tragem niște ițari pe noi și, gata, pe acolo vor trece două autostrăzi.

Dar tocmai fiindcă AUR nu bate spre 50 la sută din electorat, Simion propune un concurs aurist de selectare a unui prezidențiabil neaurist, dar naționalist.

Riscul acestui joc poate fi acela de a deschide un conflict de durată între auriști și președintele țării. Un președinte astfel selectat nu ar avea obligații față de selecționerii săi câtă vreme cele mai multe voturi ar veni (dacă ar veni) din bazine electorale neauriste.

După flerul meu, un astfel de președinte ar putea fi păpușat de profesioniștii jocului de marionete astfel încât naționalismul nostru să fie încă o dată compromis, cum a fost pe vremea lui Vadim Tudor. Nu văd cum ar putea fi creată o doctrină economică naționalistă (alta decât aceea interbelică a lui Mihail Manoilescu) care să funcționeze într-un labirint globalist, unul care, iată, a inaugurat epoca unui nou război rece. Corporatismul lui Manoilescu nu mai este cunoscut nici măcar de profesorii de economie. E vorba despre un parlamentarism al breslelor. Numai că azi, la noi, așa-zisele bresle sunt chiar corporațiile multinaționale. Unele de format național ar putea reapărea în 10-20 de ani.