Decizia Curții Constituționale de a dispune anularea alegerilor reflectă o stare de incertitudine constituțională. În mod explicit, decizia subliniază lipsa predictibilității în procesul electoral, întrucât nu se confirmă un calcul prealabil stabilit, ceea ce adâncește confuzia cu privire la corectitudinea procedurilor.
Curtea Constituțională, având o compunere dominată de influențe politice, și-a pierdut aproape complet credibilitatea în fața opiniei publice. Deși nu răspunde neapărat unor comenzi directe, instanța a devenit un instrument vulnerabil, al cărei rol ar trebui să fie, conform Constituției, strict de protejare a legalității și a drepturilor fundamentale.
Într-un context în care judecătorii din instanțele inferioare ajung să adopte soluții eronate și arbitrare, Curtea Constituțională pare să fi devenit o instituție tot mai imprevizibilă. Unele decizii sunt mai greu de prezis decât algoritmii folosiți în jocurile de noroc, ceea ce subminează încrederea în justiția din România.
Modificarea recentă a Curții Constituționale, care o transformă într-o instanță de drept comun și chiar într-un Parchet, reprezintă o abordare anticonstituțională. Aceasta nu doar că depășește atribuțiile tradiționale ale instanței, dar pune sub semnul întrebării validitatea întregii proceduri de interpretare a Constituției.
Neconstituționalitatea, care ar trebui să fie obiectul principal al cauzelor de la Curtea Constituțională, este lăsată pe plan secund, în favoarea soluționării unor cazuri ce țin de traficul de influență și de jocuri politice interne. Curtea, în loc să apere Constituția, devine o piesă într-un mecanism de manipulat procesul politic.
Decizia de renumărare a voturilor nu ar fi trebuit să fie în sarcina Curții Constituționale, ci a Parchetului, cu acordul instanței competente. Această intervenție a Curții nu face decât să întărească imaginea unei instanțe care depășește limitele competenței sale, creând confuzie și, implicit, riscul unor manipulări politice.
Deși deciziile Curții Constituționale sunt irevocabile și obligatorii, în speța de față se observă clar că instanța a depășit competența sa, acționând într-un domeniu care nu ține de jurisdicția sa, ci de atribuțiile altor autorități. Deși unele dintre deciziile magistraților CCR pot părea pline de carismă, în majoritatea cazurilor aceștia nu sunt pregătiți să adopte soluții în materii care nu țin de competența lor strict juridică.
Curtea Constituțională pare să fi intrat într-un conflict cu sine însăși, fiind aruncată într-un sistem politic viciat care, în loc să protejeze statul de drept, contribuie la consolidarea unui mecanism mafiot, care continuă să submineze încrederea în justiție și în instituțiile fundamentale ale statului.
@alexandrion, EXCELENT!