Asta e pe bune. Nici nu ne-am dat seama când a ajuns Carnavalul de la Rio pe Dâmbovița, dis-de-dimineață au sunat sirenele, ne-am trezit buimaci, Parlamentul s-a închis, și Guvernul, și Președinția, partidele politice au căzut la pace, toate, spionii geostrategici s-au dus la culcare, am ieșit cu toții pe străzi de nebuni, ne-am îmbrățișat, ne-am împăcat, dansatorii de samba ne-au luat cu ei în vârtej, fanfara din Rio ne-a vrăjit îndată, au izbucnit artificii în Titan, Balta Albă și în Piața Victoriei, sunau trompete din toate direcțiile, lumea vocifera și dansa dezlănțuită, butoaie cu bere de Olanda se rostogoleau pe străzi, pupături, bucurie națională, au început să curgă trenurile dinspre Constanța, dinspre Botoșani și Arad, drumurile europene s-au umplut ochi, veneau cu toții, cu mic, cu mare, Carnavalul de la Rio era în toi, trebuie să fi fost august sau poate iunie sau poate septembrie, Uniunea Europeană ne-a luat binișor în seamă și ne-a promovat în primul cerc de putere european, undeva prin Bavaria, Moscova s-a lăsat păgubașă, ne-a zis, așa, pe șleau, că-și retrage armatele neconvenționale și că nu ne mai subminează economia națională, ba chiar că o să ne dea gaz pe gratis vreme de o sută de ani, fetele din Rio aveau un lipici nebun, ne trimeteau bezele de pe străzi, dansau pe cornișa clădirilor, se ridicau prin văzduh, văzduhul era viu colorat în roșu, galben și albastru, în verde și portocaliu, zburau porumbei și îngeri, se lăsau spre Unirea turme de miei, erau și niște albinari din Vaslui și niște vecini din Covasna care vindeau cartofi cât roata de Mercedes, s-a umplut țara de turiști străini, pompierii stăteau cu ochii ca pe butelie, gata, gata să stingă incendiul inimii, PIB-ul a sărit din grafic, ce mai, ne-a crescut nivelul de trai, hai, hai, nu mai dormi, trezește-te din visare, să dansăm, să ne bucurăm, că uite, Istoria asta a noastră, cam sărită de pe fix, ne-a făcut să uităm de bucurie. Dar să vezi ce chestie, dragă domnule!
Canțarola de argint adusă de Mache, bucătarul pizzeriei Aldo de pe Lipscani, a rămas arestuită în bucătăriile Parlamentului din pricini necunoscute după un protocol de zile mari, ce mai poveste. Şambelanul din subsolurile prearespectabilei instituţii nu a vrut nici în ruptul capului să înapoieze preţioasa comoară adusă de nişte chelneriţe focoase tocmai din Orientul Îndepărtat. După câte mi-a povestit Mama Mare, chelneriţele au trecut prin tot felul de peripeţii dar tot drumul au fost straşnic păzite de un înger necunoscut.
Aseară, bucătării de pe Lipscani au luat cu asalt Parlamentul, altoindu-i zdravăn cu polonice de aluminiu pe toţi cei care au încercat să le stea în cale. Un şobolan pişicher mi-a zis că mofluzii de jurnalişti habar n-au avut de toată tevatura pentru că bucătarii au fost învăluiţi în mantii magice de un oarecare Isărescu. Şi, un şoricel, care tot vine pe la pizzeria mea după caşcaval, mi-a povestit despre nemaipomenita cruciada străduindu-mă să mă convingă că acest Isărescu ar avea legături de taină cu barosanii din Shambala.
Mama Mare mi-a cerut un Nurofen şi s-a dus la culcare iar şobolanul a tulit-o să aducă noi veşti despre făloasa cruciadă. Şoricelul încă mai bagă fitile dar eu nici nu-l mai aud pentru că mă uit la nişte gagici ca lumea care se drăgălesc pe postul ăla TV unde intri numai codificat. Acum ştiu că în zori o să mă trezesc pe cap cu Barzoti, bucătarul de la Bamboo. Ce flecar! Să vezi ce baliverne o să-mi toarne despre cruciada asta şi cum o să mă mai aburească. Îmi încarc flinta bine de tot şi o pun sub tejghea, s-o am aproape.
Am de gând să-l pun pe fugă pe malagambist. Dacă face pe nebunul, mă jur că mă duc la Pro TV şi dau totul pe faţă, să ştie întreaga ţară ce se întâmplă pe furiş la Parlament.
Asta e. Până una alta mă uit în oglindă şi bat din aripi pentru că s-a făcut o căldură insuportabilă.
Cand ieși în strada, un ropot de ploaie sau de aplauze, chestiunea fiind încă neelucidata, îl întâmpină. Fanii extremiști se aruncara asupra lui, cu mic și cu mare și cu ocean si-i cerura autografe. El înțelesese agrafe, asa ca ii ordona ordonanței de Guvern de Urgenta sa aducă un brat din distinsele obiecte. Un fan fanatic TV se arunca asupra lui si incerca sa-i smulgă chiloții cu radacina cu tot, lucru imposibil de realizat deoarece erau fixați cu super glu de proveniență americano-ueista. În acel moment delicat intervenira trupele Anti Tera și anti încălzire globala si-l extraterestru din mulțime ca sa-l poată plasa pe sareta alegorice trasa de un magar educat în pădurea Băneasa dupa reguli stric confidențiale, de care au ras toți catarii postati la poarta instituție pe post de stâlpi ai democrației. Lumea vazandu-l a-nceput să scandeze: jos martoaga Securista cu chiloți și fata trista” ” caricatura, caticatura ești sora cu nevasta lui Bula”. Dom președinte se adresa măgarul. Se pune de o Revoluție. E timpul sa plecam la Sibiu. ” Sa plecam, sa plecam fiindcă altfel zburam”, zise el și se urca pe magar, care-si scoase aripile și zgura pana-n inaltul cerului de unde incepu sa micționeze, non stop, pe frumoasa noastră tara. Sunteți mulțumit, domnule președinte , îl întreba măgarul. Nu, nu mai mulțumit, zise el, dar am senzația, când ma ușurez, ca milioane de străbuni ma aplauda frenetic și îmi fredonează numele. Doamne, ajuta-ma sa nu mi se termine lichidul. Cu aceste cuvinte își prelungit existenta peste și deasupra României cu încă 5 ani de lumina întunecată, de transparenta opaca și ura cu antinationalism.