250 ani de patriotism

La Washington, în capitala americană, a avut loc parada militară a forțelor armate ale Statelor Unite pentru a omagia un sfert de mileniu de la înființarea armatei americane, care a avut loc pe 14  Iunie 1775.

Motto-ul Armatei Statelor Unite a rămas până în ziua de astăzi, „Victorie sau moarte”.

Cu această ocazie, sute de tineri absolvenți ai Academiei Militare de la West Point  au depus jurământul de credință pentru Patria lor în fața Președintelui american.

Și, în contrast, în tot acest timp, în Los Angeles sau New York, alte mulțimi de tineri debusolați fluturau steaguri străine, ale Mexicului sau Autorității Palestiniene, iar steagul american era ținut în bătaie de joc întors cu, cele 50 de stele, nu spre cer, ci spre pământ.

În timp ce soldații americani își dau viața pentru apărarea granițelor Statelor Unite, acești tineri, inflamați de cultul progresismului promovat de politicieni radicali ai Partidului Democrat, protestau în  favoarea imigrației ilegale și împotriva președintelui Trump.

Ori, Administrația, cu toată campania democrată care s-a opus paradei militare, a considerat că această manifestare a puterii Americii este absolut necesară pentru a reclădi în sufletul tineretului sentimentul patriotic care, așa cum arată statisticile, a scăzut în ultimii ani la doar 35%.

Și comentariile de după eveniment au arătat că, indiferent de culoarea politică, sentimentul de mândrie patriotică a depășit partizanatul politic.

Revenind la tărâmul românesc, și mă refer inclusiv la Basarabia, cred că ar trebui să ne întrebăm: „Oare se mai poate face ceva pentru ca patriotismul să reînvie în sufletele românilor, începând de la politicienii pentru care interesul Patriei nu este dictat de popor, ci din afară?”

Și oare când vom spune, indiferent pe ce mal al Prutului ne aflăm, „Patria mea este România, numai România și sunt mândru că sunt român”?