De ce nimeni nu crede că Rusia spune adevărul despre ciumă

Lipsa de transparență a autorităților de la Moscova privind un posibil incident de laborator din Siberia readuce în prim-plan istoricul lung de mușamalizări și comunicare deficitară al Rusiei, notează POLITICO.

Moartea unei angajate în vârstă de 28 de ani de la Institutul Anti-Ciumă din Irkutsk a stârnit îngrijorări la nivel global, după ce un oficial local a asociat inițial decesul cu un caz de ciumă. Reacția imediată a agenției naționale pentru sănătate publică din Rusia, Rospotrebnadzor, a fost de a respinge această ipoteză, susținând că femeia a murit de o pneumonie de etiologie necunoscută și că în probele prelevate nu au fost identificare microorganisme patogene asociate muncii sale de laborator.

Cu toate acestea, măsurile severe adoptate la nivel local au contrazis declarațiile liniștitoare ale autorităților centrale. Aproape 200 de persoane au fost plasate sub supraveghere medicală strictă, iar mai multe spitale din regiune au fost intrate direct în carantină. Rospotrebnadzor a justificat aceste măsuri radicale prin prisma activităților profesionale ale pacientei, dar a insistat că verificările nu au relevat situații de urgență sau riscuri epidemice în regiune, menționând că monitorizarea contacților a fost finalizată în proporție de 90% fără identificarea altor infecții. În paralel, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a respins speculațiile din presă, catalogându-le drept false.

Răspunsul întârziat transmis Organizației Mondiale a Sănătății

Organizația Mondială a Sănătății a contactat oficial autoritățile ruse pentru a solicita clarificări suplimentare prin intermediul mecanismelor prevăzute de Regulamentul Internațional al Sănătății. Deși acest tratat obligă statele semnatare să furnizeze răspunsuri în termen de maxim 24 de ore în cazul unor amenințări potențiale, Rusia a trimis datele solicitate abia după trei zile. În comunicatul transmis, Moscova a susținut că niciun caz de ciumă nu a fost înregistrat recent în Irkutsk și că nu au fost depistați agenți patogeni periculoși în rândul persoanelor de contact.

Oficialii OMS au subliniat însă că informațiile furnizate sunt incomplete și insuficiente pentru a realiza o evaluare reală a riscului epidemiologic. Reprezentanții organizației au precizat că nu se cunoaște cu exactitate cauza decesului și că este necesar să se afle ce teste de laborator au fost efectuate, ce patogeni au fost evaluați și ce analize suplimentare sunt în desfășurare. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a evidențiat că schimbul la timp, complet și transparent de informații este esențial pentru clarificarea rapoartelor contradictorii și pentru protejarea sănătății publice globale.

O istorie lungă a tăinuirii crizelor sanitare și industriale

Incertitudinea și reticența din jurul cazului de la Irkutsk sunt amplificate de antecedentele istorice ale Uniunii Sovietice și ale Rusiei moderne în gestionarea crizelor. Cel mai celebru exemplu rămâne catastrofa nucleară de la Cernobîl din 1986, când autoritățile au minimalizat amploarea dezastrului și au amânat evacuarea populației, expunând milioane de oameni la radiații ucigașe. De asemenea, în 1979, un focar mortal de antrax în orașul Sverdlovsk (astăzi Ecaterinburg) a ucis cel puțin 66 de persoane. Autoritățile sovietice au susținut decenii la rând că victimele consumaseră carne contaminată, deși investigațiile ulterioare au demonstrat că a fost vorba despre o scurgere accidentală dintr-un laborator secret de arme biologice.

Modelul de ascundere a adevărului s-a repetat și în alte situații epidemiologice sau industriale. În 1988, un focar misterios de alopecie la copii în regiunea Cernăuți a fost atribuit de autorități unei intoxicații cu taliu, deși cercetările independente au ridicat ipoteze legate de alți compuși chimici toxici. De-a lungul anilor, Kremlinul a fost acuzat că a raportat insuficient cazurile de infecție cu HIV în timpul unei epidemii severe, iar în timpul pandemiei de COVID-19, datele privind mortalitatea au fost contestate la nivel internațional din cauza raportărilor subdimensionate.

Presiuni diplomatice din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite

Tăcerea și comunicarea fragmentată ale Moscovei au stârnit reacții ferme la nivel internațional. Comisia Europeană a cerut Rusiei să facă publice datele complete cât mai curând posibil, subliniind că statutul de membru al OMS obligă la o cooperare transparentă, având în vedere că focarele infecțioase pot avea consecințe transfrontaliere severe. Oficialii europeni au avertizat că lipsa de informații precise împiedică luarea unor măsuri preventive adecvate și alimentează speculațiile nefondate.

La Washington, Secretarul de Stat Marco Rubio a îndemnat Rusia să furnizeze date clare, iar Departamentul de Stat a trimis o notă diplomatică formală prin care reamintește Kremlinului obligațiile internaționale privind raportarea focarelor infecțioase. De asemenea, președintele Donald Trump a declarat că intenționează să discute direct cu președintele Vladimir Putin despre această situație, exprimându-și nemulțumirea față de lipsa de comunicare a părții ruse. În lipsa unor dovezi transparente, comunitatea internațională rămâne în alertă în fața oricărui risc potențial provenit din laboratoarele de cercetare rusești.