„Conferinţa de azi şi de mâine este dedicată împlinirii/comemorării a 60 de ani de la adoptarea Decretului nr. 770 din 1966, în urma căruia accesul la întreruperea de sarcină la cerere a fost sever restricţionat, prin asta însemnând că întreruperea la cerere era practic imposibilă şi permisă doar în cazul unor probleme medicale ale femeii. Avem două zile de evenimente. Astăzi ne vom concentra pe efectele acestei politici în ceea ce priveşte femeile”, susține Luciana Jinga, expert în cadrul IICCMER.
Cum a apărut generația „decrețeilor”
Decretul nr. 770/1966 a reprezentat cea mai dură politică pronatalistă din Europa acelor ani. Actul interzicea avortul și contracepția. Totul din dorința autorităților comuniste de a crește natalitatea în România. Prin acest act, regimul Ceaușescu și-a dorit să crească populația țării de la 20 de milioane de locuitori la 30 de milioane de locuitori.
Impactul asupra femeilor a fost însă devastator, pentru că politica socialistă a lansat o nouă viziune ideologică. Femeile deveneau pur și simplu „mame ale patriei socialiste”.
Actul și-a atins scopul, pentru că după anul 1967 natalitatea în România a explodat. Așa a apărut fenomenul „decrețeilor”. Este vorba despre copiii care s-au născut ca urmare a implementării Decretului nr. 770.
Actul a fost valabil până pe 26 decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a fost îndepărtat. Timp de 23 de ani, cât a fost valabil acest act, natalitatea României a înregistrat până la 400.000 de nașteri în fiecare an.
Femeile, transformate în „bun al statului”
„Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii natalității şi sporului natural al populaţiei,
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
Articolul 1
Întreruperea cursului sarcinii este interzisă”, prevedea Decretul nr. 770.
Adoptarea acestei legi a dat naștere unor fenomene sociale cu impact negativ asupra vieții femeilor. Astfel, a apărut fenomenul avorturilor clandestine, din cauza cărora mii de femei și-au pierdut viața.
Mai mult, viața femeilor era complet monitorizată de autorități. Acestea erau obligate să meargă la controale ginecologice periodice și erau verificate la locul de muncă și în spitale.
Practic, corpul femeilor din România comunistă a fost considerat „un bun al statului”.
Femeile care încercau să întrerupă sarcinile nedorite riscau să ajungă la închisoare.
„Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decât cele prevăzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal”, se arată în art. 7 al Decretului nr. 770.
Politica fricii
Evenimentul prin care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES) marchează 60 de ani de la adoptarea actului reprezintă și un moment de reflecție dedicat organizațiilor care și-au dorit adoptarea unei zile de comemorare, dar și a unui monument dedicat victimelor care și-au pierdut viața din cauza efectelor acestei legi.
Mai mult, actul normativ a dus la înființarea „orfelinatelor groazei”. În aceste instituții erau internați copiii care sufereau de boli congenitale. Condițiile erau inumane, iar mulți dintre copiii bolnavi mureau sub ochii indiferenți ai autorităților.
Estimările oficiale arată că peste 100.000 de copii și-au pierdut viața din cauza eșecului autorităților de a-i proteja.