Joia neagră a fotbalului românesc

Steaua a ratat calificarea în primăvara europeană, deşi Rio Ave a bătut pe Aalborg. Astra s-a făcut de râs în Autria. Noapte neagră pentru stranieri. Unde s-a jucat cu calificarea pe masă. Surprizele rundei. Urnele pentru tragerea la sorţi de luni.

Nişte comici vestiţi ai gazonului

Astra Giurgiu, fără şanse matematice de calificare, întâlnea la Salzburg o echipă aflată în următoarea situaţie: indiferent de rezultat nu mai putea pierde locul 1 în grupă; în campionat deşi conduce autoritar, are duminică un derby de tradiţie, cel cu Rapid Viena. Existau deci pentru oaspeţi premize pentru o abordare curajoasă a partidei în tentativa de a obţine un rezultat pozitiv. La ce am asistat pe „Red Bull Arena”. La un joc extraordinar din partea gazdelor în mare viteză, cu pase din prima, cu cel puţin doi jucători demarcaţi la fiecare fază de atac. În minutul 90, la scorul de 4-1 austriecii alergau şi forţau marcarea încă a unui gol, de parcă de acest gol depindea o performanţă deosebită, o calificare etc. Nu este aşa că noi românii nu suntem obişnuiţi cu aşa ceva, mai ales când este vorba de o echipă aflată cu totţi sacii în căruţă? De ce au tratat astfel meciul austriecii?. Din mai multe motive: obţinerea banilor pentru victorie (UEFA premieză cu 500.000 de euro câştigarea unui meci în grupă); obţinerea de puncte pentru coeficientul de ţară; obţinerea de puncte pentru propriul coeficient UEFA; din respect pentru cei 8.000 de spectatori veniţi să asiste la 0 grade la un meci oficial dar fără vreo miză. Toate acestea au un singur nume: profesionism.

Despre Astra ce putem să spunem? A înregistrat un semi-succes: a pierdut doar cu 1-5, dar putea foarte uşor să piardă cu 1-9, 1-10 sau chia 1-11. S-a opus Ling.jr, singurul care a arătat ca fotbalist într-o echipă de nivelul diviziei C (din România, pentru că în alte ţări liga a III-a este destul de puternică). Indolenţă, imobilitate, blazare, teamă de adversar, neputinţă, lipsă de valoare – cam asta se poate spune despre jucătorii de la Astra. Culmea, au fost faze în care Budescu şi încă vreo alţi trei colegi de-ai lui au apelat la „fiţe” gen pase cu călcâiul sau cu ristul, deşi jocul nu reclama aşa ceva. Cei în cauză au reuşit să devină şi comici vestiţi ai gazonului.

„Zilierii” vs „maiştri” şi „ingineri”

Steaua a avut parte în vară de o tragere la sorţi mai mult decât prietenoasă. Cap de serie o echipă puternică, valoroasă (Dinamo Kiev) dar nu o putere în fotbalul european şi două echipe de „desculţi” (Rio Ave şi AaB Aalborg). A nu prinde locul 2 într-o astfel de grupă poartă numele de dezastru. Cu danezii, acasă, Steaua a făcut o primă repriză mediocră şi o a doua bună, dar beneficiind copios de sprijinul arbitrului care a transformat o simulare în penalty şi l-a trimis la cabine pe portarul danez. Cel mai bun om de la Steaua într-un meci câştigat cu 6-0: portarul Arlauskis, fără de care repriza a doua începea de la 0-3; la Kiev nimeni nu a avut vreo pretenţie de la campioana României şi a ieşit un 1-3 normal; au venit debutanţii în Europa de la Rio Ave şi contrar obiceiului, Steaua a făcut acum o primă repriză foarte bună, dar în final a tremurat pentru cele 3 puncte; în Portugalia, bucureştenii au avut o evoluţie gri şi au scos un punct în minutul 90+4; nu au mai reuşi să egaleze în prelungiri la Aalborg, deşi se poate spune că în Danemarca, Steaua a făcut cel mai bun joc din grupă, dar în faţă s-a ratat incredibil şi nepermis. Joi noaptea împotriva lui Dinamo Kiev, bucureştenii porneau cu şansa echipei mai slabe, dar nu era deloc imposibil obţinerea unui rezultat mare. Ce am văzut timp de 90+4 minute: o echipă formată din „zilieri” (da şi cu zilieri se mai ridică o casă, se asfaltează un drum) contra uneia cu „maiştri” şi „ingineri” în componenţă. „Zilieri” au construit fundaţia, zidurile, dar n-au terminat casa – în traducere, totul s-a oprit în faţa porţii adverse; „maiştri” şi „inginerii” sunt cei care au terminat lucrarea. Au fost mai calificaţi şi acest lucru a contat. Nu trebuie să omitem că un meci în care singura variantă era victoria, a fost – impardonabil – gândit în cel mai păgubos stil românesc posibil: accent pe apărare, pe principiul „să nu luăm gol şi vom vedea şi poate marcăm şi noi dacă se poate”. Adică „stilul” Piţurcă de la naţională, stilul multor antrenori români. Numai un antrenor iresponsabil nu îl aruncă în teren din primul minut pe Rusescu şi îl preferă pe distrugătorul Bourceanu la un meci care trebuia câştigat; numai un antrenor care nu gândeşte îl lasă în teren 78 de minute pr un Tănase sau Chipciu – de mult cei doi nu mai joacă nimic şi nu caută alte soluţii, fie şi Adi Popa, chiar dacă şi el este departe de ce a fost. În fine, într-un astfel de meci, renegatul Latovlevici este mult mai util decât necoptul Filip. Acestea sunt cauzele pierderii meciului. S-a dat vina pe arbitraj. În niciun campionat puternic nu se dă 11 metri când mingea atinge mâna unui jucător aflat în săritură cu un adversar, mai ales dacă acesta din urmă atinge primul mingea cu capul; la faza primului gol al oaspeţilor se poate vorbi de un offside la limita unui centimetru.. Dar în situaţii confuze, regulamentul este clar: se dă credit atacantului. Ghinion, atacantul nu era de la Steaua. De la Steaua au fost fundaşii care augestionat catastrofal faza din minutul 60. Ca nişte zilieri aduşi înghesuiţi într-o dubă, dintr-o comună din Ilfov pe un şantier din Bucureşti. Steaua nu a pierdut calificarea joi seara. A pierdut-o în cele două deplasări din Portugalia şi Danemarca. Sau într-una dintre ele.

Eşecuri pe linie ale „stranierilor”

În grupa K, PAOK-ul la care joacă Răzvan Raţ, avea nevoie de o victorie (nu conta scorul) în faţa celor de la Guingamp, o echipă de mijloc din Franţa. Liderul campionatului grec, nu doar că nu a reuşit victoria, dar a şi pierdut cu 1-2 şi a ieşit din cursa pentru primăvara europeană.
Ciprian Tătăruşanu a avut din nou posibilitatea să apere în poarta Fiorentinei, „viola” ca orice echipă care se respectă, utilizează al doilea portar şi jucători mai puţin rulaţi, în meciurile din Europa League şi de multe ori în meciurile de cupă. Fiorentina, calificată de două etape nu avea cum, chiar şi juniorii în teren, să nu câştige în faţa mediocrilor de la Dinamo Minsk. Şi totuşi nu a câştigat. Principalul cotidian sportiv din Italia, nu spune nimic despre modul în care a apărat Tătăruşanu, dar totuşi, să primeşti două goluri acasă de la Dinamo Minsk este prea mult.
Este meci de Europa League, este şi Vlad Chiricheş titular. La Istanbul, contra lui Besiktaş, deşi Tottenham a dominat copios, meciul a fost câştigat de gazde cu 1-0. Un eveniment neprevăzut, la un moment dat a căzut nocturna. Problema a fost remediată într-un timp care nu a permis oaspeţilor să beneficieze de o victorie la masa verde. Meciul de la Istanbul a avut doar miza ocupării locului 1, ambele echipe fiind calificate înaintea ultimei etape. La meci egal, britanicii terminau pe primul loc.
Singura echipă la care joacă un român şi care nu a pierdu, a fost Asteras Tripolis, care a terminat la egalitate, 0-0 pe „Maracana” din Belgrad cu Partizan. A fost un „derby” de consolare, ambele echipe fiind eliminate din cursa calificării. Problema este că Dorin Goian, stoperul grecilor nu a fost utilizat, el nefiind trecut nici pe foaia de arbitraj.

Meciuri în care s-a decis calificarea

Borussia M’gladbach – FC Zurich 3-0 (1-0) (grupa A)

Dnipro Dnipropetrovsk – St. Etienne 1-0 (0-0) (grupa F)

FC Sevilla – NK Rijeka 1-0 (1-0) (grupa G)

Standard Liege – Feyenoord Rotterdam 0-3 (0-1) (grupa G)

OSC Lile – VfB Wolfsburg 0-3 (0-1) (grupa H)

SSC Napoli – Slovan Bratislava 3-0 (2-0) (grupa I)

Young Boys Berna – Sparta Praga 2-0 (0-0) (grupa I)

PAOK Salonic – En Avant Guingamp 1-2 (1-1) (grupa K)

Surprizele rundei

PSV Eindhoven – Dinamo Moscova 0-1 (0-0) – meciul fără miză

Panathinaikos Atena – Estoril la Praia 1-1 (0-1) – meci fără miză