Nu ştiu în ce măsură zvonurile privind cele 30 de milioane de euro (câte 10 milioane de căciulă pentru personajele din titlu – minus Ponta) – bani la valiză aduşi la două noaptea, ca taxă de protecţie, sau mai bine zis de trădare înainte de alegerile locale de anul trecut, la sediul PSD din Şoseaua Kiseleff-se adeveresc, însă un lucru este clar: Oprea, Onţanu şi Pandele sunt pe „cai mari” în guvernul Ponta. La vedere, doar „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” Gabriel Oprea, reevaluat de Băsescu, reciclat apoi şi redat Patriei ca super-şef al Apărării şi Internelor, îl poate suplini pe Ponta, ca vicepremier al României, în cazul unei indisponibilităţi a lui „Victoraş- mamă”. Pandele şi-a făcut nevasta senator în fieful lui, acolo unde statul de drept a încetat să mai existe de ceva vreme, Onţanu va avea fonduri la îndemână să mai dea şi el zeciuiala de două fasolici şi-un concert pentru „alergătorii” din sectorul 2.
Coloneii şi generalii lui Oprea „făcuţi” peste noapte parcă nu mai există – memoria colectivă este scurtă -, afacerile imobiliare din Ilfov s-au pierdut în negura timpului, Udrea, Pandele, Onţanu şi Bucşaru nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, doctoratele acordate de către nişte semidocţi unor sfertodocţi din SRI nu mai există nici ele. O mână spală pe alta şi împreună murdăresc ceea ce-a fost inocent şi pur în demonstraţiile din iarna anului trecut, dincolo de manipulări şi scenarii concepute în laboratoarele sfertodocţilor despre care vorbeam ceva mai devreme.
Băsescu doarme liniştit, Ponta aşijderea – protejat de afişele cu generali în rezervă -, Antonescu n-are ce face, tace, că n-a avut sânge-n instalaţie să dea cu Europa de pământ cât a fost interimar la Cotroceni. Tace complice şi pierde electorat pe zi ce trece. S-a speriat de butonul trei, de Merkel de Structuri, de Unchiul Sam, de faptul că vreo două luni eram în pericol să n-avem pensii şi salarii – deşi ne puteam împrumuta la o dobândă mai mare, dar ce mai conta la suta de miliarde împrumutată prin diminuarea intenţionată a PIB-ului? N-a ştiut săracul că dacă venea în faţa românilor şi spunea toate aceste lucruri, başca vânzările – mai bine zis cedările – resurselor strategice despre care a fost informat prompt, revoluţia din Islanda ar fi rămas de râsul curcilor. Toţi ne facem acum că nu-l vedem pe Fenechiu la Transporturi, un ministru care are aplecare în domeniu cât are Baba Safta pe Facebook. Facem programe, stabilim bugete, la ministere e coadă la angajări useliste pe bază de „contribuţii” în campanie, „sforăim” vârtos la televiziuni şi le mai dăm românilor o doză de lehamite.
Domnule Ponta, dacă aţi citit acest fonfleu, vă rog să procedaţi în consecinţă!
Cu stimă, Marcel Bărbătei
