Ca un muţunache de gumă, Lavinia Şandru, cea trimisă pe centura politicii de mai noul său comandant, s-a încins şi ea în hora unei demonstraţii cretine. Haideţi să facem împreună un efort, haideţi să avem un dialog, haideţi să nu ne spălăm rufele în străinătate. Gândire de parterul unui bloc din Slatina, în bucătărie, cu vinete puse la dezgheţat şi cu coada ochiului la maşina de spălat înnebunită de vibraţii. Biata Lavinia Şandru face pe niznaiul cu naivitatea unei copile urcate pe scăunel să privească pe geam secretele politicii. Numai relansatul ei servilism în slujba regimului care a aruncat-o pe „centura politicii” ţine de o anume maturitate. Acelaşi lucru îl comite şi Coana Joiţica. Vocea ei de chivuţă oţărâtă a stat ascunsă preţ de câteva zile. Madam voia să vadă cum cad zarurile. Să spele putina, să protesteze, să se revolte sau să se gudure? Şi de îndată ce viscolul a mai tăiat din elanul protestatarilor, Coana Joiţica a ieşit la rampă. Cu buzele ţuguiate, cu fesele săltate ameninţător şi cu judecăţi în doi peri a pus şi ea umărul rotund în sprijinul partidului. Cică ăia din stradă sunt jumătate ai opoziţiei, jumătate ai suferinţei. Pentru cei năpăstuiţi, ea şi gaşca umblă după soluţii, pentru ceilalţi, nimic.
„N-au decât să treacă la muncă!” Elena Udrea doar că n-a pus mâna în şold şi n-a strigat la cei din piaţă: „Fir-aţi ai dracului de bagabonzi! Clar au ba?”.
Coana Joiţica s-a prins că încă nu s-a stricat căruţa. Aşa că s-a îmbăţoşat pe neaşteptate: „Este nevoie să facem ceva, să schimbăm ritmul, să revenim în ofensivă”. „Nici Guvernul Boc şi nici PDL nu au de ce să stea cu capul plecat. Am fost un Guvern responsabil, care a sacrificat voturile partidului, dar a luat măsurile fără de care România ar fi putut fi în situaţia Greciei astăzi. Am înţeles că acest curaj ne va costa din punct de vedere electoral, dar am ales să salvăm ţara, gândindu-ne că pentru partid ne va rămâne timp după ce vom trece de momentele ecnomice dificile”.
Între ghilimele am aşezat câteva crâmpeie din gândirea Coanei Joiţica. Din păcate, nici afirmaţiile pe care şi le atribuie nu-i aparţin. Sunt dictate de echipa de comunicare şi pot fi regăsite în toate discursurile de papagali ale celor trimişi să ţină coada sus prin dezbaterile televizate. Toţi tovarăşii de bandă o ţin langa cu dialogul la care opoziţia este obligată, cu lenea de lux a celor plecaţi în greva parlamentară. Şi cam atât. Locuri comune menite a acoperi ca nişte nămeţi strigătele de revoltă ale tuturor. O ofertă politică, un plan de ieşire din criză, o chemare convingătoare la solidaritate, o întoarcere la cetăţeanul oropsit? Nici vorbă!
– Parlament unicameral, modificarea Constituţiei, colegii electorale redesenate, legea sănătăţii şi ţineţi-vă gura că modernizăm România. Ori o modernizăm, ori vă ia dracul!
După o criză de fudulie, o mare criză de gândire s-a abătut peste acest partid specializat în datul cu jula prin bunătăţile României!
