Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat miercuri, 13 iunie a.c., Decretul privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda și Regatul Suediei, semnat la Bruxelles, la 2 martie 2012, se arată într-un comunicat al Preşedinţiei.
Pactul fiscal a fost semnat pe 30 ianuarie 2012, la Bruxelles. A fost considerat atunci o măsură suficientă pentru a pune capăt crizei datoriilor suverane şi pentru a ţine sub control finanţele statelor UE. Acum însă, pe lângă cedările de suveranitate în materie fiscală pe care le presupune pactul, se pune problema creării unei uniuni politice ca singură cale de salvare a monedei unice europene.
Măsurile adoptate în timpul summitului din 30 ianuarie – tratatul de stabilitate și planul de creștere economică – servesc, în cel mai bun caz, la atenuarea greșelilor comise de un an și jumătate. In cel mai rău caz, ele arată impostura, considera atunci editorialistul publicatiei El Pais, Xavier Vidal-Folch, potrivit presseurop.eu.
Documentul se intitulează „Tratatul pentru Stabilitate, Coordonare și Guvernare în Uniunea economică și monetară”. Ei bine, textul răspunde doar la ideea de „stabilitate”, de disciplină bugetară. Restul titlului este în plus.
Abia după alegerea noului preşedinte socialist al Franţei, liderii UE au început să pună accentul si pe ideea creşterii economice, nu doar pe austeritate. Amendarea pactului nu este posibilă însă, căci ar trebui reluată procedura de ratificarea de către fiecare stat, fapt foarte riscant în ţările cu populaţie eurosceptică.
Marea Britanie şi Cehia au refuzat să se alăture ţărilor care au adoptat tratatul.
Încă din 2011, preşedintele ceh Vaclav Klaus considera că o uniune fiscală reprezintă „o reducere radicală a suveranităţii naţionale”. „Cu câţiva ani în urmă, când aceşti lideri au reuşit sa adopte Tratatul de la Lisabona, ei şi-au dat seama că lucrurile merg prea repede. Mi-au spus chiar personal, când încercau să mă convingă să semnez tratatul, că va urma o pauză a integrării pentru cel puţin zece ani. Folosindu-se de criza financiară din 2008-2009 şi de criza euro din 2010, care continuă, ei au obţinut scuza de a continua integrarea europeană”, spunea Klaus, un critic al guvernanţei economice europene.
