Am recepționat și eu Apelul pentru Embargou trimis ziariștilor de Anca Păduraru. Mi se pare logic, corect, de bun simț. De ce să mai scriem despre Parchet și procurori într-un moment în care aceștia bat localitățile României și sperie lumea precum gonacii scoși la un soi de mare vânătoare politică?
Nici un procuror nu consideră demn de activitatea sa un dosar pentru apărarea libertății presei! Nimeni din Parchetul General și din cele teritoriale nu este alertat de nerespectarea legislației din România și de agresiunea comisă la adresa sutelor de mii de cetățeni. Şi dacă nu-i apără pe aceștia, de ce ar sări Parchetul General și procurorii săi în apărarea libertății presei și a jurnaliștilor?
Nimeni nu se grăbește să bată la ușa Jurnalului Național pentru a afla detalii despre poliția politică organizată de SRI în respectiva redacție! Şi, cu siguranță, în multe alte grupuri de media, în redacții de radiouri și de televiziuni. Embargoul propus de Anca Păduraru (din păcate, nu o cunosc și nu știu nimic despre colega noastră colaboratoare la Deutsche Welle) are aerul unui apel disperat care invită la acțiune. Să facem ceva, să deschidem un front profesional împotriva acestor abuzuri! Nu mai avem Parchet General, ci numai o instituție publică devenită instrument de presiune pentru diversificarea poliției politice.
Cu un așa Parchet General nu ne mai rămâne decât să ne apărăm singuri profesia și libertatea de exprimare. Şi, în același timp, să îi apărăm pe compatrioții noştri, transmițând lumii informații și relatări despre situația lor și dându-le un exemplu de solidaritate, de coerență și de capacitate de organizare.
Tot acest sfârșit de săptămână am cumpănit la Embargoul propus de Anca Păduraru. Ce alte redacții vor participa la Embargou? România Liberă? Evenimentul zilei? Realitatea TV și B1? Ziarul Adevărul și HotNews? Ce organizații profesionale au reacționat la publicarea documentelor despre infiltrările de la Jurnalul Național și față de poliția politică desfășurată acolo? Ați citit cumva protestul Clubului Român de Presă sau al SZR?
Lumea presei românești arată mai divizată, mai sărăcită și speriată ca niciodată. În același timp, redacțiile par decimate de oamenii talentați. Un soi de derută pare să cuprindă o breaslă care, prin 1990-2000, era animată de cele mai frumoase idealuri de propășire. Azi arată ca o cetate cu meterezele, dacă nu abandonate, atunci într-o avansată stare de deteriorare.
Ce este de făcut? Folosește lamentația la ceva? Are Embargoul Ancăi Păduraru o șansă? Mă tem că presa românească, mai dezbinată ca niciodată, nu va îmbrățișa apelul colegei noastre. ”Deontologia” ciugulelii (adică a supraviețuirii) este mai puternică decât sentimentul de dreptate și solidaritate cu cititorii. În același timp, uriașa dezinformare orchestrată de agenții și jurnaliștii fideli lui Traian Băsescu, beneficiind și de contribuția substanţială a serviciilor secrete, a produs un fals de dimensiuni internaţionale.
O mare pagubă pe seama României, dar și a profesiei de jurnalist. Mâine-poimâine cei care vorbim și scriem despre trăznăile, excesele și chiorălile democratice ale lui Traian Băsescu am putea fi taxați drept anti-europeni și filo-ruși. Şi copoii Parchetului să ne bată la poartă pentru a ne întreba de atentatele la democrație comise prin știrile despre Traian Băsescu și Elena Udrea, despre biata cultură politică a Ebbei sau a Robertei Anastase, despre Adriean Videanu și Vasile Blaga, despre istericalele juridicoide ale Monicăi Macovei sau despre Parchetul Spaimei Generale,condus de L.C.Kovesy.
Mi-a mai rămas o soluție. După atâtea decenii de scris, după atâtea publicații și radiouri inițiate, să încerc și organizarea unui grup pentru apărarea libertății de exprimare. Un grup, nu o gașcă! O organizație mică, nu o bandă. Câțiva jurnaliști de presă scrisă si de televiziune să ne strângem într-un mic nucleu care să lupte pentru apărarea colegilor noştri și a libertăților obligatorii pentru exercitarea profesiei. Cei care doresc să participle sunt invitați să mă contacteze. O pot face prin telefon sau folosind următoarea adresă de email: cornel.nistorescu@cotidianul.ro.
Post scriptum: Celor care nu primesc imediat un răspuns afirmativ le cer scuze încă de pe acum!
