Joi, cancelarul Angela Merkel şi o bună parte din cabinetul său vor pleca în China pentru o ofensivă diplomatică, într-un moment în care relaţia bilaterală este profund schimbată, scrie Der Spiegel. China nu mai este văzută la Berlin ca o piaţă îndepărtată pentru produsele germane şi o sursă de produse ieftine sau materii prime, precum metalele rare.
Surse oficiale germane arata ca Merkel intenţionează să-I convingă pe liderii de la Berlin să cumpere datorii suverane ale Spaniei şi Italiei, îndepărtând astfel atenţia europenilor de la obstinaţia cu care Germania refuză sa acorde acest rol Băncii Centrale Europene. Dacă, spre exemplu, ridicarea embargoului impus exporturilor de arme în China de către UE va fi sau nu preţul acestei intervenţii financiare rămâne de văzut.
În februarie 2012, la precedenta vizită în China, Merkel a ar fi putut marca multe puncte electorale în Germania dacă ar fi criticat public decizia Beijingului de a nu-I permite unui militant pentru drepturile omului să se întâlneasca cu cea mai puternică femeie din lume. Merkel a preferat să-şi expună punctul de vedere departe de ochii presei, făcând o concesie regimului comunist chinez.
Relaţia sino-germană este condiţionată de faptul ca cele două ţări sunt cei mai mari exportatori din lume, că Germania are nevoie de materiile prime din China, iar China are nevoie de tehnologia germană. China are şi interesul ca euro sa supravieţuiască, pentru ca moneda europeană sa spargă monopolul dolarului pe plan internaţional şi să pregătească intarea în scena a yuanului ca valută de rezervă. Este şi motivul pentru care Beijinul a contribuit cu 40 de miliarde de dolari suplimentare la fondurile FMI.
Merkel a pregătit terenul noilor relaţii cu China. Dacă în 2007 s-a întâlnit cu Dalai Lama, iar în 2008 a refuzat să asiste la Jocurile Olimpice de la Beijing, acum criticile sale la adresa regimului chinez abia dacă se mai fac auzite. Merkel este văzută la Beijing drept un politician care îşi ţine cuvântul, iar cancelarul îi va face o mare onoare premierului Wen Jiabao, vizitând oraşul său natal, Tianjin.
Cât priveşte Germania, noua abordarea a cancelarului este una pragmatică. Cât priveste UE, jurnalistul francez Jean Quatrepoint critică, în cartea “Să mori pentru yuan”, lipsa de unitate a UE în faţa Chinei. Germania a adoptat aceeşi strategie mercantilistă ca şi China. „Germanilor nu le pasă că euro este prea puternic în raport cu yuanul. Ei ocupă nişa de top. Greutatea euro nu conteaza mult când vrei să cumperi un Mercedes (…) Cât despre americani, care sunt singurii care pot face presiuni asupra Chinei, ei nu pun sub semnul întrebării apartenenţa Chinei la OMC, nu înţeleg problemele ridicate de deficitul lor comercial, în timp ce America sărăceşte”, spune Quatrepoint.
