Naşu’ Traian Băsescu ne-a transmis joi seara că ne pune la dispoziţie câte un loc pe feuda sa, un intercity către Statele Unite ale Europei. E ultimul care trece prin Bucureşti Nord, spune el. Viteza e mare, graba la fel, iar “riscul de a mai cugeta este major”, pentrul că trenul se prea poate să nu mai treacă prin gară.
E o mare ofertă, spune naşu’. Dai un bacşiş cât vila lui Videanu, afacerile lui Cocoş-Udrea, toate terenurile de fotbal în pantă pe bani europeni, toate fraudele şi evaziunea ultimilor ani plus impunitatea celor de mai sus şi a sute de acoliţi şi ajungi în inima Europei. Este ultima şansă, spune naşu’. Personalul lui Ponta şi Antonescu va ajunge prea târziu în staţie; are restricţii de viteză serioase pe ruta Bruxeles-Bucureşti şi retur, zice el.
Experienţa unor blatişti spune că, cu cât mai sincer priveşti în ochii naşului, preţul călătoriei către destinaţie va fi mai mic. Cu toţii au ajuns să regrete în cazul Băsescu. Majoritatea au ales să-şi plătească, cu sacrificii, biletul. Au votat la un referendum, însă biletele pentru intercity-ul internaţional au avut nevoie de traducerea de specialitate a unei Curţi, şi astfel cu toţii s-au trezit cu locurile anulate, şi nevoiţi să cotizeze pe mai departe la naşu’, pentru că “aceasta este măreţia dreptului”.
Naşu’ este însă foarte categoric. El ne propune un intercity către Europa şi ne sugerează că oponenţii domniei sale ne propun doar un interregio. Acum, călătorii care au plătit deja stau şi se gândesc dacă nu cumva personalul USL nu va ajunge din urmă, pe şinele tot mai nesigure din UE, intercity-ul naşului Băsescu. Cert este că răspunsul va veni abia în decembrie şi va fi înşelător. Atunci, locomotiva USL va trage din greu trenul către o destinaţie în care deja mulţi dintre plătitorii de bilet ce-l vor fi cunoscut pe naşu’ Băsescu îşi vor fi pierdut încrederea şi vor fi fost opriţi din drum chiar la graniţa spaţiului Schengen.
