Dacă tot şi-a dat arama pe faţă, dacă tot s-a dat în vileag şi în „stambă” cu prilejul Referendumului, „neamţul” de ocazie şi de serviciu, pe numele său Rus Ioan, îşi continuă deconspirarea cu aplombul misionarului căruia i s-a dat dezlegare la limbă şi şotii electorale. Intrat definitiv în pielea dealerului de maşini, „neamţul” se uită la scena politicii româneşti ca la „parcul rece” care-şi aşteaptă clienţii, în vreme de criză, cu bonusuri şi reduceri spectaculoase de preţuri. Categoric, Rus pune umărul, pe care i se ghicesc nu ştim precis câte stele, la ieftinirea ofertei politice, a obrazului şi a conştiinţelor în România.
Pentru că dealerul combinator vede marile alianţe politice asemenea fuziunilor companiilor auto, îşi lansează oferta de toamnă-iarnă fără să ia în calcul nici incompatibilităţile, nici preţul de cost, nici starea de spirit a populaţiei care îşi doreşte „călătorii” într-o maşină adevărată, şi nu într-un carusel. Cică dreapta aliată cu stânga după modelul german, natürlich, este soluţia. Păi, da, este! Şi este în funcţiune şi în România, este bine merci, este câştigătoarea detaşată a ultimelor alegeri locale şi se numeşte USL! Da, zice el, numai că „dreapta” aliată socialiştilor români e prea dreaptă! E nevoie, continuă „neamţul”, de o „dreaptă” ca un arbore cotit, ba chiar strâmbă de tot şi artificială, nu contează, aşa cum e PDL-ul , de pildă! E clar, aşa vrea Rus să ne vândă un prototip vechi de maşină pe care să-l luăm de bun şi nou, repus de pe butuci, pe roţi: Mercedesul cu flatulaţii totalitare, băsiste!
Pentru Rus nu contează că „maşina” căreia îi face reclamă cu tupeul şi trufia vânzătorului de piei de cloşti a scos mult fum, că a consumat în exces combustibili şi resurse făcând mult zgomot şi mai deloc lucru mecanic. Pentru Rus nu contează nici că „şoferul” a condus atins grav de beţia puterii, că a luat-o prin mirişti şi prin arătură, prin gropi şi hârtoape şi că odată ajuns cu maşina în şanţ, „călătorii”, exasperaţi, sleiţi de puteri şi de greaţă, vor urgent să coboare pentru a-i cere şoferului dreaptă socoteală şi daune. Dar dacă tot e sarcină de serviciu şi de servicii, Rus o îndeplineşte „nemţeşte”. Să devenim „nemţi” ne îndeamnă el ca şi cum un destin de români n-ar fi de-ajuns şi de nelepădat. În traducere liberă se înţelege cam aşa: nu!, nu!, şoferul e bun, de-acum o să pună maşina pe pilot automat cu comenzi de la „centru”, mecanicii vor fi aleşi pe sprânceană, devotaţi cu toţii şi aliniaţi cauzei „populare”, în primăvară va fi un fleac schimbarea regulamentelor şi legilor fundamentale, da, care să consfinţească autocraţia o dată pentru totdeauna, el însuşi va fi numai sprijin, sprijin şi sprijin modelului „retro” răspunzând la nevoie chemării de a fi copilot-prim-ministru!
„Neamţul” de serviciu îşi aruncă din timp „buzduganul” cu bătaie lungă, vrea să împartă „nemţeşte” cu electoratul, trădarea.
În loc să sperie, am convingerea că atâta transparenţă fără pic de „perdea” şi de jenă va îndârji şi va mobiliza şi mai mult şi mai radical electoratul român tot mai lucid, tot mai cu capul pe umeri. Pentru că dincolo de straiele „nemţeşti” şi de cornul din care sună în falset şi-n pustiu, el, electoratul, aliatul de nădejde al bunului-simţ, vede bine că „neamţul” de ocazie şi de serviciu e la fel de „gol” ca şi stăpânul său, tânjind la fel de mult ca şi el după modelul politic exersat la Răsărit. Carevasăzică, un „neamţ” prea de tot… Rus!
