Generali importanţi de care administraţia Obama a vrut să se debaraseze revin acum la vârful piramidei lui Donald Trump. Este un indiciu pentru cursul pe care îl va lua politica externă americană – una mult mai fermă. Sunt oare prea mulţi generali în administrația Trump?
Preşedintele ales a anunţat că îl va nominaliza pe fostul general american James Mattis, supranumit „călugărul soldat“, la conducerea Pentagonului. Din administrația Trump face deja parte generalul de informații Michael Flynn, consilier pentru securitate națională al președintelui. Iar favoritul pentru funcția de secretar de Stat este generalul David Petraeus.
Central Command și războaiele din Orientul Mijlociu
Generalului James Mattis i se spune „câinele turbat“, dar „câinele turbat“ este licenţiat în istorie la Central Washington University, are o bibliotecă impresionantă şi în fiecare dintre misiunile sale ia meditaţiile lui Marcus Aurelius. Nu a fost niciodată căsătorit, nu are copii, iar toate cele de mai sus i-au atras porecla de „călugărul războinic“. A luptat în toate războaiele americane din Orientul Mijlociu începând cu primul război din Golf. A condus Central Command până în 2013 (ca și David Petraeus), când a fost eliberat din funcţie de preşedintele Barack Obama, fără să primească nici măcar un telefon. Mattis a fost demis nu pentru că ar fi fost „turbat“, ci pentru că spunea acele lucruri pe care civilii care conduc cea mai mare forţă militară a lumii nu vor să le audă și avea viziuni total diferite, mult mai dure și agresive decât administraţia Obama în ce priveşte Iranul.
Pete pe blazonul generalilor
Este o pată pe blazonul lui Mattis: implicarea sa în scandalul Theranos, firma care promitea în 2012 că va revoluţiona analizele de sânge. În timp ce era şeful Central Command, Mattis a făcut presiuni pentru ca armata să achiziţioneze echipamentele Theranos. S-a descoperit însă că nu îndeplineau condițiile impuse de lege, că testele erau insuficiente şi eronate şi, astfel, s-a deschis o investigaţie în acest caz. Mattis, ca şi Henry Kissinger sau fostul secretar de Stat George Shultz, a făcut parte din consiliul director al companiei. Întâmplător sau nu, cazul Theranos este acum din nou în centrul atenţiei autorităţilor şi, implicit, al presei.
O pată și pe blazonul celuilalt general de patru stele, David Petraeus, și el în fruntea Central Command, și el „epurat“ în urma intrigilor de la Casa Albă şi apoi îngropat de viu ca director CIA, unde a avut parte de un scandal sexual cu implicaţii pentru securitatea naţională. În 2015, Petraeus a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, iar dacă ar fi numit secretar de Stat, va fi nevoie de acceptul poliției pentru vizitele externe. În plus, Trump ar putea fi acuzat de ipocrizie pentru atacurile la Hillary Clinton, implicată într-un caz asemănător, dar cu un dosar clasat. Întâmplător sau nu, cazul Petraeus a revenit brusc în atenția Pentagonului.
Îl avem apoi pe generalul Flynn, consilierul lui Trump pentru securitate națională, și el „înjunghiat pe la spate“ de administrația Obama, iar acum acuzat în presa de mainstream că a participat la o recepție a postului rusesc RT, instrumentul de propagandă al Kremlinului, o mișcare pe care Flynn, fost șef al spionajului militar american, trebuie că a cântărit-o bine.
Eisenhower sau MacArthur?
Limita dintre insubordonare şi franchețea cazonă este foarte strânsă în asemenea cazuri. Rămâne de văzut în ce măsură generalii lui Trump vor şti să le spună politicienilor ce trebuie să audă, nu ce vor să audă, şi în ce măsură acest lucru nu va fi considerat insubordonare faţă de puterea civilă şi de comandantul suprem. Vor fi generalii lui Trump nişte noi Dwight Eisenhower, generalul care s-a rupt greu de mediul militar, pentru a fi apoi preşedintele care atrage atenţia asupra extinderii periculoase a puterii complexului militaro-industrial în politica americană? Sau vor fi un soi de Douglas MacArthur, generalul care dorea să folosească arma nucleară, în contradicție cu preşedintele Harry Truman, şi să amestece periculos milităria cu politica? Oricum, implicarea generalilor în afaceri face puţin probabilă o poziţie critică la adresa marilor companii ce ar putea impune agenda politică a SUA.
Cum va închide Trump gura propagandei rusești
Camera inferioară a Congresului Statelor Unite a votat un proiect ce prevede pedepsirea organizațiilor care vor recurge la propagandă în favoarea Moscovei. Umbrela legii este mai largă, iar o secțiune a sa cere guvernului american să „contracareze acțiunile Rusiei de a-și exercita influența prin acoperire, în coordonare cu sau prin lideri ai serviciilor de informații din Federația Rusă, în situații în care rolul Federației Ruse a fost ascuns sau nu a fost făcut public“. Secțiunea enumeră următoarele forme de manipulare prin intermediul presei: crearea și finanțarea unei organizații de presă de fațadă, manipulare prin presă, dezinformare și falsuri, finanțarea agenților de influență, asasinate, atacuri teroriste.
„Specialiștii independenți“ și „știrile false“
The Washington Post scria, la două zile după ce proiectul de lege a fost introdus în Camera Reprezentanților din SUA, că „echipe de specialiști independenți“ au stabilit că „Rusia a exploatat platformele online americane pentru a ataca democrația americană într-un moment extrem de vulnerabil, când un candidat rebel a folosit o serie de nemulțumiri pentru a ajunge în fotoliul de la Casa Albă. Gradul de sofisticare a tacticilor rusești poate complica acțiunile Facebook și Google de a lupta împotriva «știrilor false»“.
Cine, cui și cum îi spune să tacă
Dacă va trece și de Senatul SUA și va fi semnată de președinte, legea va putea fi folosită pentru închiderea site-urilor care diseminează „știri false“. Președintele care va semna legea va fi, cel mai probabil, „candidatul rebel“ Donald Trump. Senatul este și va fi, ca și Camera Reprezentanților, dominat de republicanii aliați „candidatului rebel“. Cu alte cuvinte, Donald Trump, candidatul ajutat de Rusia, în accepțiunea „specialiștilor independenți“, va închide gura propagandei rusești. În Statele Unite, printre finanțatorii campaniei electorale a inițiatorului proiectului de lege amintit este un gigant din industria Internetului.
