Traian Băsescu era în 1998 cel mai vehement ministru din cabinetul Radu Vasile împotriva studiului în limbile minorităţilor. Discursul de ieri ne demonstrează o schimbare radicală, studiul în limba minorităţilor fiind una din tezele susţinute în declaraţia susţinută la Palatului Cotroceni.
Site-ul ImpactNews prezintă stenograma unei discuţii din cabinetul Radu Vasile, din septembrie 1998, când s-a pus problema înfiinţării universităţii de stat în limbile maghiară şi germană, aşa cum a fost ea transcrisă de pe bandă la vremea respectivă.
Prim ministrul Radu Vasile atrăgea atenţia asupra problemelor create privind amânarea introducerii unei Hotărâri de Guvern care acordă autorizaţie de funcţionare provizorie Universităţii Multiculturale, somându-i pe miniştri să o semneze.
În cadrul discuţiilor Traian Băsescu insistă asupra introducerii şi posibilităţii studierii şi în limba română în cadrul unei asemenea universităţi.
„Traian Băsescu: Domnule prim ministru, indiferent cum s-o… până la urmă, suntem Cabinet, şi va trebui să fim solidari la chestiunea asta şi să vorbim aceeaşi limbă când ieşim… În ceea ce mă priveşte, vă asigur că nu voi da explicaţii vizavi de asta, dar mi se pare absolut incorect… Să exclud posibilitatea ca, aşa cum astăzi la Universitatea din Cluj grupuri pot cere predare în limba maghiară, într-o instituţie de învăţământ superior să nu existe o grupă care să poată să ceară predare în limba română, mi se pare absolut incorect. Cum gândiţi să creăm sistemul ăsta de excludere a studenţilor români într-o instituţie de învăţământ superior, pe teritoriul României?”
„O clipă, domnule, că dvs. aţi fabricat-o. Eu acum o văd şi încerc să o înţeleg. Şi dacă nu înţeleg cumva, şi e corect ce scrie la art.1, spuneţi dvs: se însărcinează Ministerul Educaţiei Naţionale pentru declanşarea, gestionarea şi urmărirea integrală a procedurii de înfiinţare a Universităţii de Stat Multiculturale cu limbile de predare maghiară şi germană. Şi nu am dreptul aici să înfiinţez o grupă care să i se predea în limba română?”
În finalul discuţiei purtate cu Gyorgy Tokay, ministru pentru minoritati la acea vreme, Traian Băsescu afirmă că se desolidarizează de un astfel de act normativ.
„Nu. E strâmb ceea ce faceţi dvs. Şi acum, pentru că m-am dumirit care vă este logica, mă desolidarizez de acest act normativ, chiar dacă există riscul să… deci nu mă solidarizez cu acest act normativ…”
În finalul articolului este prezentat un fragment din discursul de ieri al preşedintelui Traian Băsescu referitor la predarea istoriei şi geografiei în limba minorităţilor.
„Critica cea mai lipsită de onestitate în ceea ce priveşte această lege vine din zona discursului naţionalist. Le-aş aminti celor care se tem de studii în limba minorităţilor una dintre tezele care au stat la baza realizării României Mari. În 1918, la Alba Iulia, una dintre teze era următoarea: fiecare popor – se referea la minorităţi -, deci „fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie”. Era una dintre tezele care creau garanţie minorităţilor că îşi vor putea menţine valorile culturale în interiorul graniţelor României Mari. Nu văd de ce astăzi am fi mai puţin înţelepţi decât în 1918, într-o ţară membră NATO, membră a Uniunii Europene.”
Radu Vasile: La (punctul) 2, o scurtă explicaţie. Dacă nu mai intru asupra aspectelor politice care s-au creat recent. S-a cerut amânarea şi introducerea acestei Hotărâri de Guvern noi, care v-a fost difuzată acum (punctul 2 la lista suplimentară). Deci, este vorba… ca să vă explic… s-a discutat şi cu miniştrii de stat… Nu mai insist asupra conţinutului actual, care ştiţi că este important privind Comisia aceasta de Evaluare. Iniţiatorul a retras-o şi a cerut introducerea acestei noi Hotărâri care are două calităţi majore.
Unu – că această problemă trece în sarcina Ministerului Educaţiei Naţionale, ceea ce este un lucrru foarte bun. Doi – că se ţine seamă de comisia naţională pentru acreditare de universităţi de învăţământ, Comisia de Acreditare Academică, cu alte cuvinte, numai cu avizul ei, Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare. Trei – numai după avizul acesteia se introduce în Guvern, ca Hotărâre de Guvern, care acordă autorizaţia de funcţionare provizorie a Universităţii Multiculturale. Banii nu sunt necesari pentru că vor fi transferaţi din Comisia actuală, care nu s-au cheltuit, banii, ştiţi că am mai dat 500 de milioane de lei…
Deci, aceasta este problema. S-a discutat la nivel de lideri, s-a discutat şi la nivel de… V-am spus, are marele avantaj că a trecut la Ministerul Educaţiei. Vă citez: Se însărcinează Ministerul Educaţiei Naţionale pentru declanşarea, gestionarea, urmărirea… Sintagma universitate culturală există. Se va crea un grup de lucru format din cinci funcţionari ai direcţiei, de la Direcţia de Învăţământ Superior.
Se va crea un grup de lucru care va transmite anumite documentaţii conform legii, la Consiliul Naţional de Evaluare, care va transmite raportul de evaluare Guvernului, care va lua o hotărâre privind funcţionarea provizorie, deci, practic, nu funcţionează, după care se va realiza un proiect de lege prin care se va crea această universitate cândva. Din acest punct de vedere, Ministerul Educaţiei trebuie să aibă clar poziţia în cauză şi nu mai comportă discuţii. Trebuie să o semnaţi.
Mihai Korka: Cu permisiunea dvs., domnule prim-ministru, am mandatul de a spune că suntem gata să ne însuşim conţinutul acestei Hotărâri de Guvern cu următorul amendament: să se adauge alături de limbile de predare maghiară şi germană şi româna.
Radu Vasile: Nu ştiu, să vedem şi dânşii ce spun.
Gyorgy Tokay: Cu permisiunea dvs., aş adăuga punctul patru, la avantajele acestei soluţii. Ea poate fi aplicată în cazul oricărei universităţi din această ţară, şi subliniez asta, pentru că domnul secretar de stat ştie, atât în comisie cât şi în discuţiile noastre de ieri cu domnul ministru Marga, s-a relevat că în momentul de faţă statul român, guvernul României, nu dispun de o procedură de înfiinţare. Am avut cel puţin un precedent de înfiinţare a unei universităţi sau unei instituţii de rang superior. Iacă, aici este descris un model…
Radu Vasile: O procedură.
Gyorgy Tokay: O procedură. Cu atât mai mult, cu cât strategia domnului Marga este fixă. Triplarea numărului studenţilor în România până în anul 2000. În ceea ce priveşte observaţia domnului secretar de stat, eu am mandat să susţin această versiune şi nicio altă versiune afară de asta. Daţi-mi voie să vă citez din gândirea domnului Marga.
Radu Vasile: Nu mai citaţi nimic din gândirea lui Marga.
Gyorgy Tokay: Am vrut să aduc un argument.
Traian Băsescu: Păi, domnule ministru, nu puteţi fi exclusivist, lăsaţi şi româna, domnule, e o chestie…
Gyorgy Tokay: Eu, domnule ministru, nu vreau să discut o… această chestiune. Pe de o parte nu am mandat, şi pe de altă parte, din politeţe faţă de nervii şi faţă de timpul dvs., dar vă spun un singur lucru. Chestiunea a fost discutată şi rediscutată. Eu am mandat ca să susţin această versiune. Adică, cum să spun, nu pot să semnez.
Traian Băsescu: Putem spune şi noi mandatul nostru.
Gyorgy Tokay: Exact, bineînţeles. Domnule ministru, eu am supus atenţiei dvs. această soluţie. Asta nu însemnă că dvs… aş avea ceva împotrivă. Iau act de părerea dvs…
Traian Băsescu: Puneţi şi româna, domnule.
Gyorgy Tokay: Aţi greşit adresându-vă mie. Pe mine niciodată nu m-au deranjat românii… dar nu pot semna. Vă rog să mă înţelegeţi.
Mihai Korka: Cu permisiunea dvs., domnule prim-ministru, eu nu vreau să fac comentarii de niciun fel care să deranjeze pe cineva, dară riscul de a enumera nişte limbi determină o limitare a funcţionării instiţutiei. Dacă această instituţie, dacă va lua fiinţă, nu va putea face predare decât în două sau trei limbi, ori multicultural înseamnă dezvoltare în timp. Deci va trebui să intervenim dacă trebuie să introducem o specializare în sârbă sau vrem să introducem o specializare în idiş… De fiecare dată trebuie să schimbăm legea? Aceasta este cu multiculturalul. Dar încă o dată, eu sunt gata să semnez documentul.
Radu Vasile: Domnule ministru, uite, vă propun următoarele lucruri. Vă rog semnaţi aceasta cu observaţia pe care aţi făcut-o dvs. … Deci, încă o dată, nu doresc să insist prea mult asupra complicaţiilor politice care s-ar ivi… Acreditarea definitivă probabil că va fi…
Gyorgy Tokay: Cel mai repede peste cinci ani, socotind anul în care a intrat în funcţiune, dacă s-au dat primele admiteri. Cel mai devreme probabil, după şase ani de zile, după ce ştiţi după ce primele două generaţii au luat licenţa, la universitate de stat din România, acreditată…
Radu Vasile: … Eu am discutat. V-am spus, şi liderii, şi miniştrii de stat, şi domnul ministru de externe, înclină spre acest text. Eu nu vreau să forţez nota, dar propun Ministerului Educaţiei Naţionale să dea avizul. În fond, aşa cum discutăm şi alte legi, poate să fie aviz negativ, aviz pozitiv, şi aşa mai departe. Şi aşa acceptăm acest text. Dacă aveţi alte opinii?
Traian Băsescu: Domnule prim ministru, indiferent cum s-o… până la urmă, suntem Cabinet, şi va trebui să fim solidari la chestiunea asta şi să vorbim aceeaşi limbă când ieşim… În ceea ce mă priveşte, vă asigur că nu voi da explicaţii vizavi de asta, dar mi se pare absolut incorect… Să exclud posibilitatea ca, aşa cum astăzi la Universitatea din Cluj grupuri pot cere predare în limba maghiară, într-o instituţie de învăţământ superior să nu existe o grupă care să poată să ceară predare în limba română, mi se pare absolut incorect. Cum gândiţi să creăm sistemul ăsta de excludere a studenţilor români într-o instituţie de învăţământ superior, pe teritoriul României?
Gyorgy Tokay: E vorba de limba de predare, nu excluderea unei etnii.
Anton Niculescu: Domnule Băsescu, eu am absolvit un liceu cu predare în limba maghiară, în Bucureşti, şi am aavut colegi români. Deci nu este excludere. Un liceu care a fiinţat două sute de ani în Bucureşti.
Traian Băsescu: O clipă, domnule, că dvs. aţi fabricat-o. Eu acum o văd şi încerc să o înţeleg. Şi dacă nu înţeleg cumva, şi e corect ce scrie la art.1, spuneţi dvs: se însărcinează Ministerul Educaţiei Naţionale pentru declanşarea, gestionarea şi urmărirea integrală a procedurii de înfiinţare a Universităţii de Stat Multiculturale cu limbile de predare maghiară şi germană. Şi nu am dreptul aici să înfiinţez o grupă care să i se predea în limba română?
Gyorgy Tokay: Domnule ministru, daţi-mi voie să vă dau un răspuns foarte corect. Sunt 53 de instituţii superioare în această ţară?… Şi sunt vreo 1000 de… apropo… nu ştiu cifra exactă… sute de licee maghiare. Şi şcoli elementare maghiare. După logica dvs., niciun liceu nu are de ce să existe nici o şcoală elementară care are o limbă de predare numai într-o limbă care să… în eventualitatea, să zicem, sârba sau… De acolo sunt excluşi copiii români? Logica este strâmbă şi ştiţi şi dvs. că e strâmbă, că nu este corect.
Traian Băsescu: Nu. E strâmb ceea ce faceţi dvs. Şi acum, pentru că m-am dumirit care vă este logica, mă desolidarizez de acest act normativ, chiar dacă există riscul să… deci nu mă solidarizez cu acest act normativ…
Radu Berceanu: Aş vrea să… dacă-mi daţi voie. Eu am fost un an raportor pentru Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în Macedonia şi problema din Kosovo să ştiţi că a pornit tot de la o universitate, universitatea de la Priscina. De aceea trebuie să fim cât se poate de atenţi cu chestiunile astea, că la un moment dat pot lua întorsături nebănuite. A spune universitate multiculturală a doua limbi! Atunci spuneţi-i biculturală, că nu aveţi cum să-i spuneţi multiculturală.
A exclude limba română de la multiculturalism înseamnă că cultura în limba maghiară poate fi studiată acolo, limba germană la fel, dar limba română nu mai e cazul. Eu cred că dacă s-a mers pe ideea de multiculturalism, atunci această chestiune trebuie să apară ca atare, nu să-i spunem multiculturală şi pe urmă să-i spunem numai în limbile cutare şi cutare. Şi nu ştiu de ce aşa… mă bântuie o senzaţie că această universitate va fi propusă să aibă două sedii, şi anume unul undeva, pe la Cluj, care să fie partea… secţia maghiară şi altul pe undeva, pe la Sibiu, unde să fie secţia germană, din aproape în aproape ajungem al aceeaşi problemă.
Deci haideţi să încercăm împreună cu toţii aici, în Guvern, să menajăm toate sensibilităţile că dacă dvs. spuneţi eu nu vreau să mai discut nimic altceva ca să menjez nervii dvs., eu înţeleg că atunci când se discută de accesul limbii române într-o universitate multiculturală se creează nervi, da?
Andrei Pleşu: În discuţia asta, lucrul ce mi se pare în neregulă e ca ne prefacem toţi, şi de-o parte şi de alta, că nu ştim despre ce vorbim. Adică ne prefacem că discutăm cum e cu multinaţionalismul, dacă româna intră sau nu în chestia asta. Acuma vă pot da un argument simplu. E ridicol să înfiinţăm o universitate în care să se înveţe româneşte, în România. Asta există, nu se pune problema să mai înfiinţăm o universitate în care şi românii să aibă voie să înveţe româneşte. Iertaţi-mă, nu ţine tipul ăsta de argument.
Noi ştim de unde s-a născut această problemă. S-a născut pentru că se doreşte înfiinţarea unei universităţi maghiare. Întrucât acest lucru este greu de acceptat ca atare de opinia publică, întrucât acest lucru pare să exprime o temere de segregare, de segregare care nu este asimilată de opninia publică şi de lumea politică parlamentară, mai ales românească, atunci s-a căzut la soluţia de compromis, ca o universitate multiculturală. Asta e o chestiune care există peste tot, care poate fi acceptată fără niciun fel de dificultăţi psiohologice sau administrative.
S-a ajuns la acest compromis ca să se evite o criză politică, domnilor. De ce să ne prefacem că noi nu ştim asta? Întrebarea care se pune: preferăm ca această criză politică să se declanşeze, merită acest preţ cu toate consecinţele lui posibile sau vrem să depăşim acest moment de criză politică acceptând o variantâ de compromis? Sigur că dacă vrem să discutăm în principii, indiferent de criza politica, indiferent de situaţia în care se află România, eu vă pot spune ca ministru de externe că această criză politică, în cazul în care mai rămân după ea ministru de externe, îmi ia ultima tărâţă din micul meu bagaj diplomatic. Eu, despre prosperitatea României nu mai pot vorbi, despre stabilitate politică la noi nu mai pot vorbi. Mai putem vorbi ce relaţii bune avem (cuvânt indescifrabil) noi cu vecinii şi mai ales cu bulgarii, cu ungurii.
Ei, dacă şi asta dispare, eu mă duc acasă, pentru că eu nu pot să umblu prin lume şi să dau explicaţii, în permanenţă despre lucruri care sunt într-o stare de explozie permanentă. Ăsta era unul dintre argumentele noastre de ordine internă, faptul că suntem în bune raporturi cu minoritatea maghiară. Din punctul meu de vedere, o criză politică este în dezavantajul tuturor. Nimeni nu câştigă din această criză politică, nici minoritatea maghiară. Întrucât nimeni nu câstigă din această criză politică, trebuie să ne gândim ce se poate câştiga în situaţia creată. Se poate câştiga o soluţie de compromis. Nu vrem să o acceptăm? Atunci trebuie să ştim când nu vrem să o acceptăm că acceptăm în mod subînţeles criza politică. Dacă aceasta este voinţa politică a Cabinetului, eu nu mă pot opune, caci nu am mandat politic de niciun fel. Eu încerc să judec lucrurile aşa cum sunt ele. Deci eu nu sunt pentru discriminare, nu sunt pentru segregaţionism, nu sunt pentru separare. Pe de altă parte, mărturisesc, eu nu cred ca o universitate multiculturală să arunce în aer România…
Asta e o gândire de popor inspăimântat, domnule. Eu mă uit. Uneori avem o retorică de popor înspăimântat. Iertaţi-mă că vă spun chestiunea asta. Imediat invocăm Kosovo. Refuz să invoc Kosovo. Nu e nicio legătură între Kosovo şi România, nicio legătură. Nu seamănă nimic… A spune în permanenţă, domnule, aici e un fel de Kosovo latent, e un fel de a crea… e o chestie cu drobul de sare şi e un fel de a încuraja această ipoteză. Mie mi se pare foarte riscant acest tip de gândire, superficial şi panicard. Eu, de câte ori sunt întrebat în străinătate, dacă greşesc vă rog să-mi retrageţi mandatul de reprezentare, dacă seamănă cu Kosovo, cu… da, ce se întâmplă în Ardeal seamănă cu Kosovo, eu mă indignez. Dacă vreţi să nu mă mai indignez, nu mă mai indignez şi spun da domnule, e groasă! Peste câteva zile s-ar putea să înceapă. Închei spunând că ceea ce trebuie cântărit acuma este balansul între o soluţie de compromis şi o criză radicală. Nu stă în servieta mea să fac această opţiune.
Radu Vasile: Şi încă o dată atrag atenţia că în joc intră Comisia Naţională de Evaluare Academică, deci nu e o decizie a Guvernului, nu e… E comisia, care e independentă. E doar un semnal, aşa cum a spus domnul ministru de externe, de încercare de a depăşi o posibilitate de criză, care ne-ar… Clar, nici nu mai discut. Nu mai discut ce consecinţe poate să aibă fără să fim panicarzi. Vă spun cu toată seriozitatea şi să le dăm şi lor posibilitatea ca sâmbătă, când e Consiliul Reprezentanţilor, să spună… Plus, repet, s-a vorbit cu liderii de partid, s-a vorbit, mă rog, cu ce vreţi dumneavoastră, şi preşedinţia, şi tot.
Gyorgy Tokay: Domnule minstru, dacă îmi daţi voie, două-trei cuvinte: Slavă Domnului, ministrul afacerilor externe a făcut ceva ce am vrut să fac, să ridic o indignare faţă de orice paralelă între România şi situaţia din Kosovo. Nu ridic vocea, pentru că nu e cazul, şi nu insist pentru că argumentele au fost deosebit de clare. A spune că la 53 de universităţi o universitate maghiaro-germană ar jigni sau ar discrimina negativ situaţia majorităţii mi se pare o gândire care nu are substanţă. A accepta o Hotărâre de Guvern… Colegii m-au pus într-o situaţie deosebit de delicată.
Cu alte cuvinte, am ajuns unde am ajuns după compromisuri repetate. Domnul reprezentant al ministrului educaţiei naţionale spune că semnează cu observaţii, adică, cu alte cuvinte, am o părere dar nu sunt de acord cu ea, iar noi, Guvernul României, îl însărcinăm să execute această hotărâre. Eu cred în buna credinţă a tuturor şi cred în disciplina minimală care trebuie să existe într-un stat de drept, dar situaţia este grea şi va fi grea şi mai grea dacă declaraţiile care s-au făcut aici, de desolidarizare, dacă am fost exact, şi de rezerve vor apărea.
Sunt încredinţat că atunci când Guvernul ia o hotărâre în această chestiune, va cânăari toarte argumentele pro şi contra. În cazul în care, eu sper, Guvernul României va adopta această Hotărâre, principalul lucru este buna credinţă. Eu cred că dacă adoptăm această Hotărâre, atunci trebuie să o adoptăm cu acel gând că trebuie să o ducem la îndeplinire, ştiind că această chestiune durează în timp. După cum a spus şi domnul prim-ministru, înfiinţarea propriu-zisă, acreditarea universităţii, va avea loc peste şase ani.
Dar o hotărâre adoptată cu desolidarizări, cu rezerve, plus cu gândul că este o măsură care trebuie numai să îmblânzească o situaţie, înseamnă că am făcut o muncă deosebit de proastă calitate, dacă nu am reuşit în timp de 18 luni să dovedim că suntem cetăţeni loiali ai acestei ţări şi am depus o muncă de o extrem de proastă calitate dacă noi nu am dovedit, toţi cei care suntem în jurul acestei mese că ne-am comportat ca cetăţeni ai României…..
