Suntem convinşi că în proporţie de 95% cititorii noştri nu au apucat vremurile în care aveau de a face cu agitatorii politici. Poate că le-au povestit părinţii sau bunicii câte ceva despre aceste specimente nocive ale anilor ’50. Noi vă prezentăm acum un agitator politic de tip nou.
De la gazeta de perete la blog
Pe când era redactor responsabil cu pagina de comentarii la Cotidianul, Cristian Pătrăşconiu poza, în relaţiile cu colegii, în campion al echidistanţei şi considera dezechilibrate editoriale în care lui Băsescu i se găsea vreun defect. În scris, Pătrăşconiu nu era un aplaudac clasic – această operaţie era de resortul unui TRU, Voinescu-Cotoi sau Mihail Neamţu, promovaţi în paginile ziarului de Pătrăşconiu -, ci un demolator al adversarilor „partidului” şi al lui Traian Băsescu. Ieşit din presă, Pătrăşconiu s-a transformat într-un agitator politic de tip nou, înscrisurile înserate la gazeta de perete sau pe panoul fruntaşilor în producţie din anii ’50 fiind înlocuite cu postările pe bloguri. Pentru serviciile aduse „cauzei”, Pătrăşconiu a fost recompensat – pentru moment – cu postul de director adjunct al ISP, în paralel existând şi propuneri şi pentru funcţii mai elevate.
„Nu sună rău” în loc de „La mulţi ani!”
Primele cuvinte pe care C.P. le-a postat pe blogul său în 2011 nu au reprezentat clasica urare „La mulţi ani!”. Au fost tot trei cuvinte, şi anume „Nu sună rău”. Pentru cine mai are vreo îndoială, nu suna rău prima declaraţie dată în noul an de către, da, aţi ghicit, Traian Băsescu (nu mai reluăm ce a spus preşedintele, pentru că s-a publicat în zilele respective în presă – n.a.).
Trei zile mai târziu, C.P. ne sugera imperativ că „trebuie să reţinem” o declaraţie a ministrului Daniel Funeriu, care spunea că actuala lege a educaţiei reprezintă „un moment important al instoriei noastre instituţionale”. Trebuie să recunoaştem că cine se aseamănă se adună. A urmat un upercut dat lui C.V. Tudor, care s-a opus unei operaţiuni „legale şi legitime”, după care a trecut la un „laudatio” făcut ultimei apariţii editoriale a consiulierului prezidenţial Cătălin Avramescu.
Şi cum anunţata (pe 5 ianuarie) alianţă dintre PNL şi PC nu putea trece netaxată, subiectul nostru a început pregătirea de artilerie: „O prima intrebare deocamdata: il va pune turnatorul Felix Voiculescu si pe Crin Antonescu sa faca spagatul in direct la TV?”.
Ordin de zi pe marea unitate: Marga, taxat ca baron universitar
Şi pentru că un agitator politic (de tip nou, de tip vechi, nu contează, procedurile sunt aceleaşi) execută fără cârtire ordinele comandantului pe unitate, şi Cristian Pătrăşconiu s-a conformat acţiunii de ponegrire a lui Andrei Marga. Despre care a scris: „Modest filozof, dar insemnat baron universitar, Andrei Marga a folosit un arsenal retoric penibil de fiecare data cind s-o opus public acestei legi a educatiei. Mi s-a parut penibil ca, dupa ce a spus de fiecare data cind a avut ocazia ca e o lege proasta, ca e o lege mediocra etc (desi, repet, e o lege BUNA, o lege care apropie Romania de Europa Vestica in materie de educatie), sa vina si sa acuze – resentimentar! – ca Basescu si Funeriu i-au plagiat nca o data – filozof modest, dar insemnat baron universitar, Andrei Marga a ratat, de multe ori in ultimele luni, bune ocazii sa taca. Sau, daca nu sa taca, sa vorbeasca altfel decit a facut-o!”. Trebuie să recunoaştem că, prin aceste rânduri, C.P. şi-a întrecut în exprimare chiar şi mentorul.
ACD, luată în cătare
Şi cum se apropia cu paşi repezi legalizarea ACD (Alianţa de Centru-Dreapta), aceasta a devenit ţintă predilectă. Pe 6 ianuarie C.P. ne-a spus că se impune un nou slogan: „Cred ca se impune, cu asupra de masura, modificarea unui slogan elecotral de succes cert la precedentele alegeri. Asadar, NU revolutia bunului simt, ci SECULUŢIA & MOGULUŢIA bunului-simt. Punctul de cotitura: Crin+Felix egal business!”. Tot micul nostru agitator ne-a mai spus o zi mai târziu că ACD va promova o nouă doctrină: „liberalism-securismul”, şi a reluat apoi din ieşirea de la TVR a lui Traian Băsescu (utilizarea citatelor marelui conducător era ceva banal în timpul lui Ceauşescu – n.a.) că „PNL+PC+PSD înseamnă reunificarea stângii”, după care întăreşte spusele lui T.B.: „Si mie mi se pare normala aceasta reunificare a stingii”. Pe 7 ianuarie C.P. ne îmbie cu un nevinovat mini sondaj de blog, în care vizitatorii trebuie să se pronunţe în ceea ce priveşte pseudonimul lui Crin Antonescu, întrebările fiind Porumbacu, Porumbelu sau nici unul (şi evident, 59% dintre cititorii blogului s-au pronunţat pentru prima variantă), şi tot în acelaşi îl pune pe caricaturistul de partid şi de stat Devis Grebu să mâzgălească câteva noi „sigle” ale PNL. Dacă ar exista vreun premiu pentru desene groteşti sau tembele, atunci premiul întâi cu coroniţă ar fi adjudecat de maestrul care desenează la comandă.
Supărat pe intelectualii lui Crin
Pe neaşteptate, pe 10 ianuarie, C.P. şi-a adus aminte că în campania pentru prezidenţiale, 100 de intelectuali au semnat o listă de susţinere pentru Crin Antonescu. Ei bine, agitatorul nostru de tip nou s-a supărat rău pe aceşti intelectuali pentru că „Până la ora aceasta, nici unul dintre cei 100 de intelectuali de pe lista de susţinere a lui Crin Antonescu nu a avut vreo reactie despre virajul spre securismul omologat de o decizie a CNSAS”. Oricum, nu este pentru prima oară când C.P. este supărat pe cei 100. Prima dată a fost când au semnat lista de susţinere. Ei, dacă susţineau pe altcineva, nu spunem cine, persoană importantă, supărarea nu mai exista, cu siguranţă.
Ce mai urmează oare? C.P. ne ameninţă de două zile că va publica un text întitulat „Crin şi Securitatea”. Aici se vede totuşi că şi agitatorii de tip nou au limitele lor. Şi C.P. are şi el limitele lui. Pentru că dacă era meseriaş, ne-ar fi propus acest titlu în urmă cu o lună, două, trei etc. De ce abia acum? Răspunsul este simplu: disperarea a atins cote inimaginabile într-un anumit centru de comandă.
