Cartea neagră a băsismului – propunerea făcută de cotidianul.ro de alcătuire a unei antologii a celor mai scârboase şi neruşinate texte de susţinere a regimului Băsescu – se completează rapid. Ieri a fost de serviciu sinecuristul Mircea Mihăieş, vicepreşedinte al ICR, azi e rândul altui mujahedin băsist, Traian Radu Ungureanu, europarlamentar PDL.
T.R. Ungureanu a acordat luni un interviu portalului de ştiri ziare.com, în care fostul ziarist îl vede pe idolul său Traian Băsescu ca fiind mai valoros ca om politic decât a fost Corneliu Coposu. „Politicianul Băsescu e un fenomen. N-a ieşit niciodată învins din alegeri. Mai important, e Băsescu Preşedintele şi omul de stat. Traian Băsescu a întrerupt pe neaşteptate seria politicii fără orizont. Băsescu e, de departe, cel mai important personaj politic al ultimilor 20 de ani, într-o categorie care îi mai include doar pe Ion Iliescu şi Corneliu Coposu. Iliescu a reuşit doar în ordine negativă, blocând desprinderea României de vechea ei istorie, iar Coposu, din păcate, n-a apucat să facă opera de guvernare”, a declarat TRU în interviul din ziare.com. Ce ar mai fi de spus despre un pupincurist de un fanatism atât de crâncen încât îl situează pe Băsescu – cel mai compromis om politic din România – deasupra lui Corneliu Coposu, un adevărat simbol al democraţiei şi al luptei pentru demnitate şi adevăr.
În numai doi ani de când s-a înrolat cu acte în regulă în unitatea pedelistă, Traian Radu Ungureanu a reuşit „performanţa” de a înălţa, aproape săptămânal, astfel de ode neruşinate întru slăvirea lui Băsescu, pe blogul său sau în cadrul diverselor şezători televizate.
Cotidianul.ro a selectat câteva din aceste mostre de fanatism băsescian din „opera” lui TRU, care, împreună cu blasfemia de mai sus a europarlamentarului PDL, şi-au câştigat un loc fruntaş în noua antologie a ruşinii – Cartea neagră a băsismului.
În 26 iulie 2010, TRU, afectat probabil de caniculă, scria pe blogul personal despre faptul că Băsescu a intrat deja în istoria contemporană ca un mare şi curajos vizionar: „Cu acea brutalitate tonică pe care politicienii de pretutindeni au uitat-o sau o evită, preşedintele Traian Băsescu a atins problema esenţială a modului de viaţă european: «Sistemul capitalist dinainte de izbucnirea crizei nu mai există. Trebuie să construim un alt tip de capitalism, capitalismul adevărat, şi nu capitalismul speculativ». Momentul pe care îl trăim trebuie bine înţeles. Pentru eventualii istorici oneşti ai deceniilor care vin, România anilor 2009-2010 va arăta ca o ţară care a avut, totuşi, tăria să realeagă un preşedinte lucid şi slăbiciunea să continue spre răul comun”.
La o emisiune din 1.06.2010, difuzată pe oficina de net a Cotrocenilor, Ungureanu explica ferm convins că „Traian Băsescu este singurul reper de luciditate din România”.
În 18.10.2010, TRU a postat pe blogul său un material în care dădea indicaţii preţioase colegilor săi din PDL, în contextul unor bătălii crâncene pentru supremaţie care se dădeau în interiorul partidului-stat. Plecând de la ce trebuie să facă PDL şi ce nu, Ungureanu a patinat până a ajuns la partitura sa favorită, pupatul şi lustruirea augustului dos prezidenţial, pe al cărui purtător îl ridică la rangul de unic re-născător de viaţă din România: „Ce trebuie păstrat e centrul de iniţiativă al partidului. Pentru cine n-a aflat încă sau a învăţat, între timp, să se ruşineze, numele centrului e Traian Băsescu. Preşedintele Traian Băsescu e singura forţă politică de care România a trebuit să ţină cont, în ultimii 20 de ani. Traian Băsescu a pus problema României viitoare în contra României prezente. Cu alte cuvinte, povestea încercării noastre neterminate de a ne reface viaţa a început cu Traian Băsescu. Oriunde am căuta alte surse şi oricît ne-ar plăcea să credem altceva, problema recuperării României a apărut foarte tîrziu, în 2004. Traian Băsescu a devenit, atunci, nu doar Preşedintele ales al României ci şi Preşedintele care a decis să oprească alunecarea noastră în afara istoriei democratice. Fără raportarea la Traian Băsescu, partidul care va creşte cu sau din PD-L porneşte descoperit şi se va rătăci în ipoteze nesigure”.
Despre editorialele isteroide scrise de TRU (la comandă şi generos recompensate de PDL, după cum el însuşi a mărturisit) în ziarul nostru, în perioada de tristă amintire în care Cotidianul era o pepinieră de agenţi de propagandă ai regimului Băsescu, nici nu mai are sens să pomenim, întrucât acele texte ale fostului ziarist din vechiul Cotidianul nu pot fi catalogate altfel decât propagandă nesimţită!
Cu siguranţă scrierile şi zicerile lui TRU despre Băsescu l-ar face să crape de ciudă pe fostul dictator Nicolae Ceauşescu! Toate scrierile linguşitoare ale lui Vadim Tudor din perioada ceauşistă, strânse la un loc, nu pot egala un singur text de adoraţie băsistă semnat de Traian Radu Ungureanu.
