Persoane înarmate fidele fostului preşedinte Zine El Abidine Ben Ali trag la intamplare pe străzile oraşelor Tunisiei, la două zile dupa fuga fostului lider în Arabia Saudită. „The Economist” vorbeşte de a doua revoluţie arabă reuşită de la sfârşitul perioadei coloniale. Nu este deloc o veste buna pentru regimurile autoritare din Africa de Nord, mai cu seama că Tunisia era socotită o ţară stabilă şi relativ prosperă.
În Egipt, mai multe persoane s-au adunat în faţa ambasadei tunisiene strigând împotriva propriului preşedinte: „Urmeaza Mubarak” sau „Ben Ali, spune-i lui Mubarak ca şi pe el îl aşteaptă un avion”. În Algeria, creşterea preţului la alimente a scos în stradă zeci de mii de persoane, la fel ca în cazul scenariului tunisian.
Un alt regim musulman moderat, cel din Iordania, este ameninţat de protestele a peste 5.000 de persoane, care cer aceeaşi reducere a preţului alimentelor. Regele Abdullah al II-lea a ordonat imediat reducerile. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură arată că actualele preţuri la alimente sunt cele mai mari începând de la criza alimentară din 2008. În decembrie 2010, preţurile la cereale, ulei, carne şi produse lactate erau cu 25% mai mari decât cu un an înainte, iar la aceasta se adaugă îngrijorătoare reapropiere a barilului de petrol de pragul de 100 de dolari.
Nici UE nu a rămas indiferentă în faţa creşterii preţurilor la alimente. „Credem că în UE va exista o rezervă (sub forma creşterii producţiei) care va permite preţurilor să se calmeze puţin”, a spus Roger Waite, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, citat de Reuters. Comisia nu este deloc optimistă şi arată că preţurile alimentelor nu vor mai fi deloc cele de la începutul anilor 2000. Un raport al Băncii Modiale arată că, în 2010, preţurile au fost cu doar 7% mai mici decât recordul atins în 2008.
Pentru agenţia Bloomberg, perspectivele sunt mai sumbre. În 2011, preţurile au revenit la apogeul atins în 2010. 2011 va fi un an al recordurilor în ce priveşte costul alimentelor.
După alungarea preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, Tunisia este condusă de Fuad Mebazza, fost preşedinte al camerei inferioare a parlamentului, care a fost învestit de consiliul constiţutional. El va convoca alegeri anticipate în termen de 60 de zile.
Valul de bucurie provocat de fuga preşedintelui se amestecă cu devastrarea proprietăţilor acestuia din Tunis şi incendierea magazinelor de automobile deţinute de ginerele său.
Duminică a fost arestat un nepot al preşedintelui Ben Ali, care, relatează martorii, făcea parte dintr-un grup de persoane care trăgeau la intamplare cu arme de foc. Şeful gărzii prezidenţiale, generalul Ali Seriati, a fost şi el arestat în sudul Tunisie, în timp ce încerca să fugă în Libia vecină. Noul ministru de interne a anunţat arestarea predecesorului său în această funcţie. Acestea sunt primele acţiuni întreprinse împotriva regimului Ben Ali.
Tunisia, victimă a islamismului?
Privirile analiştilor şi jurnaliştilor se îndreaptă către soarta partidelor islamiste, interzise de fostul regim, care era un aliat al Occidentului împotriva terorismului islamic. „New York Times” citează surse de la Tunis care declară că aceste partide nu vor fi luate în calcul la formarea noii arhitecturi politice a ţării. Nici comuniştii tunisieni nu au fost invitaţi la negocierile privind tranziţia politică.
O atenţie deosebită se acordă comandantului armatei tunisiene, generalul Rachid Ammar, despre care se spune că ar fi artizanul căderii regimului Ben Ali, deoarece a refuzat să deschidă focul asupra manifestanţilor. Apariţia unei pagini Facebook intitulată „General Rachid Ammar preşedinte”, sugerează că el este luat în calcul pentru această funcţie.
Familia Ben Ali, indezirabilă în Franţa
Avionul cu care a fugit preşedintele tunisian a obţinut, vineri, drept de acces în spatiul aerian maltez şi, potrivit BBC s-a îndreptat către nord, spre Franţa. Avionul a virat apoi spre est, pentru a ateriza în Arabia Saudită. Presa occidentală vorbeşte despre o încercare a lui Ben Ali de se refugia în Franţa, având în vedere relaţia apropiată cu preşedintele Nicolas Sarkozy, însă refuzul Franţei a fost categoric.
În Arabia Saudită s-a refugiat şi dictatorul ugandez Idi Amin, în 1979. El a murit la Jeddah, 24 de ani mai târziu, fără a-şi mai revedea ţara.
Potrivit „Le Monde”, o fiică şi o nepoată a preşedintelui tunisian au aterizat, joi, în Franţa, însoţite de o guvernantă. Un al doilea avion tunisian a aterizat în Franţa cu o zi înaintea fugii lui Ben Ali, însă fără pasageri la bord. Rudele presedintelui s-au cazat la hotelul din parcul Eurodisney de langa Paris, însă vineri au plecat.
„Poziţia Frantei, politica sa, este fondată pe doua principii: neimplicarea în afacerile interne ale unui stat suveran şi sprijinirea democraţiei şi a libertăţii”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului francez, adăugând că Franţa îşi va spori vigilenţa în urmărirea conturilor preşedintelui Ben Ali.
