Vineri seară s-a deschis la Muzeul Naţional de Artă expoziţia „Marianne, muză a creatorilor”, care ilustrează, până la 29 mai, câteva imagini ale personajului simbol la Republicii Franceze. Expoziţia a fost prezentată în 2007 la Palatul Elysée, cu ocazia Zilelor Patrimoniului.
Cum s-a născut Marianne, în 1792, nu se ştie prea bine. Ea a devenit însă o efigie a statului francez, bustul ei fiind plasat în toate primăriile ţării, efigia apărând pe monede şi pe logoul oficial al guvernului. Femeia cu bonetă frigiană, care în antichitate era însemnul sclavelor eliberate, a primit un nume foarte răspândit în secolul al XVIII-lea mai ales în păturile umile şi la ţară, dar şi în rândul personalului din casele burgheze. Folosirea lui ca simbol a fost atribuită unui cântec revoluţionar din ţinutul albigensilor, „La Guérison de Marianne”, compus chiar în primele zile de la instaurarea republicii de către pantofarul-poet Guillaume Lavabre.
Schimbându-şi de-a lungul timpului coafura, înlocuind revoluţionara bonetă frigiană cu diadema sau coroana, simboluri ale înţelepciunii şi puterii, Marianne a luat chipul multor femei frumoase, pictate sau sculptate, de la erudita Marianne de Lamartine, muza şi soţia poetului, la Brigitte Bardot, în 1968, Mireille Mathieu, zece ani mai târziu, Catherine Deneuve şi Inès de la Fressange, în anii ’80, Laetitia Casta, în sculptura din 2000 semnată de Marie-Paule Deville-Chabrolle. Pe lângă reprezentările oficiale, s-au înmulţit cele libere, ale caricaturiştilor, ale grupărilor politice diverse sau ale designerilor de modă. Personajul a inspirat creatori din lumea cinematografului şi a artelor spectacolului, ca Ferdinand Zecca, pionier al cinematografului realist, care a lucrat la Pathé între 1900 şi 1915, sau Georges Monca, care a realizat în 1913 „Rigadin, président de la Republique”.
Republique Fille de Paris
Expoziţia de la Muzeul de Artă etalează 26 de guaşe semnate la începutul secolului al XX-lea, de graficianul şi creatorul de costume de scenă Alfred Choubrac şi de un alt celebru designer de modele pentru film şi teatru, Minon.
Primul plasează personajul în diferite ipostaze, de la „Uşierul”, cu cocardă şi baston, la „Marianne”, simbolul Franţei, cu hlamidă roz-bleu-alb, la care se adaugă auriul ramurilor de laur şi iniţialele RF pe veşmânt şi pe pieptul frumoasei femei, de la „La Republique – La Fille de Paris”, provocatoare cu centura ei în culorile drapelului, la „La Nouvelle Republique”, cu sabie ondulată şi balanţă. Ea poartă când sandale romane, când blazoane şi cununi amintind de zeităţile antice, când bonete la modă asortate cromatic cu culorile Franţei. „La Republique – La Maison du peuple” este o Marianne cu aer „gavroche”, cu bonetă frigiană, pantaloni trei sferturi şi pantofi cu catarame, iar în „La petite Republique”, personajul pare echipat pentru o scenă de cabaret, cu pantofii de balet legaţi ca sandalele romane şi minusculul şi cochetul manşon. Marianne devine la Alfred Choubrac când zeiţa Atena, când reclamă electorală ca în imaginea „Votez pour Roublard”.
La Minon, ea îşi pune ţinuta de bal, din mătase şi tafta, din transparente voaluri şi tuluri, sau tutu-ul scenei şi se coafeză după moda timpului. Se deghizează în marinar, se erijează, cochetă pariziancă cu umbreluţă şi cască militară, în patroană a Armatei, îşi pune bicorn la o ţinută amintind de cazinou sau de cabaret. Nu renunţă însă la accesoriile sale simbolice: drapelul, balanţa, spada, cununa de lauri.
Mătăsuri, voaluri şi senzualitate
Alături de lucrările de grafică, expoziţia prezintă 6 costume semnate de creatori talentaţi. „Lefranc-Ferrant” îi creează o rochie stil empire, dintr-un material cu dungi albe şi roşii, cu un volan în alb şi albatru pe poale şi o trenă de tul albastru, de o eleganţă nonconformistă. Formaţi în casele Patou, Balenciaga, Lanvin, cei doi creatori se joacă cu volume dezechilibrate, materiale luxoase de o senzualitate ludică. O rochie tipică pentru chic-ul parizian, picant şi contemporan, cu fustă amplă, brodată cu păsări albe, şi corsajul din panglici terminate cu funde tricolore este semnată „Margareth & moi”, în timp ce „Stéphanie Renoma” o îmbracă pe Marianne a ei într-un costum cu pantalon, cu bumbi tricolori pe vipuşcă, pe reverele şi buzunarele sacoului şi cu centură de mătase roşie. Pentru o Marianne contemporană, „Katherine Pradeau”, şcolită cu Lolita Lemnpicka şi Sonya Ryckiel, creează un „trench-coat” al zilelor noastre, în benzi albastru, alb şi roşu, cu un cordon terminat cu lungi funde în aceleaşi culori. „Edward Achour”, oferă o creaţie spectaculoasă, un ansamblu în stil clasic, un sacou cu detalii ultrasofisticate din caşmir bordat cu blană albă şi revere dublate cu albastru, şi o fustă din bogate eşarfe gofrate din tul în cele trei culori. „Repetto”, firma înfiinţată de Rose Repetto, mama dansatorului Roland Petit, în 1947, ca atelier de pantofi de balet, şi devenită casă de modă, ale cărei prime produse au fost promovate de Brigitte Bardot şi Serge Gainsbourg, propune o ţinută plină de umor, constituită dintr-un vaporos tutu roşu, un T-shirt albastru şi o jachetă din jerse alb pe care sunt arborate broşe-medalii cu inscripţii ca „Aux armes etc…”.
În holul aripii Ştirbei Vodă a Muzeului, expoziţia este deschisă, de fapt, de creaţii vestimentare ale designerilor români Wilhelmina Arz, Claudia Castrase, Lena Criveanu, Kristina Dragomir, Cristian Samfira, Florin Dobre, George Neagu, Iris Şerban şi Adelina Ivan. Fiecare dintre creatori a ales un anumit simbol al Mariannei, de la libertate la eleganţă, de la sacrificiul matern la emancipare, de la curaj la delicateţe.
