Ministrul francez de Extrene, Gerard Longuet, a declarat că Occidentul este pe cale să depăşească limitele rezoluţiei 1973 a ONU, care autoriza instituirea unei zone de restricţie aeriană în Libia, având în vedere că preşedinţii Barack Obama, Nicolas Srakozy şi premierul britanic David Cameron au declarat că liderul Muammar Gaddafi trebuie să renunţe la putere.
Vom ieşi „cu siguranţă din cadrul rezoluţiei 1973, pentru că ea nu vorbeşte despre viitorul lui Gaddafi (…) Însă cred că va fi important pentru Naţiunile Unite că trei mari ţări spun acelaşi lucru şi poate Consiliul de Securitate va adopta o nouă rezoluţie”, a spus ministrul francez. Acesta a mai declarat că „americanii continuă să asigure sprijin logistic, fără de care avioanele altor state NATO nu şi-ar putea îndeplini misiunile.”
„Cei trei spun ceva foarte important, Gaddafi nu mai are viitor în Libia. Este un semnal adresat tuturor libienilor, celor care se află în opoziţie şi celor care sunt încă lângă Gaddafi, că această varianta nu are niciun viitor şi că fiecare trebuie să-şi asume partea sa de responsabilitate”
După declaraţii asemănătoare, preşedintele german Horst Koehler a fost nevoit să demisioneze, în 2009. Atunci, el a sugerat că Germania a decis să trimită trupe în Afganistan, prima intervenţie într-un conflict după Al Doilea Război Mondial, pentru a-şi sprijini interesele economice.
Deşi ministrul francez al Apărării nu a facut nicio referire directă la interesele economice în Nordul Africii, raţiunile geoeconomice ale conflictului din Libia sunt evidente.
Fostă colonie italiana şi apoi aflată sub mandat anglo-francez până în 1951, Libia a fost terenul pe care s-au dezvoltat mari afacerile energetice ale puterilor europene, sprijinite de aliaţii americani. China a devenit un competitor cu care Occidentul a început să se confrunte tot mai des in Africa şi care a depăşit Germania în topul statelor exportatoare.
În ultimii ani, Libia a fost martora unor puternice investiţii chineze. În octombrie 2010, cu puţin înaintea protestelor din Tunisia, au fost puse bazele unui Consiliu de Afaceri China-Libia. Totodată, la debutul conflictului, China a evacuat peste 30.000 de cetăţeni din Libia, mai mult decât orice ţară occidentală.
Ministerul Comerţului de la Beijing a arătat că războiul din Libia a costat China 18,8 miliarde de dolari. China are 50 de mari proiecte în Libia. Numărul de noi contracte semnate de China în Libia a scăzut cu 45,3% în primele două luni ale anului. Ministerul chinez a anunţat că 13 mari companii deţinute de stat au oprit operaţiunile din Libia, pierzând până acum 6,25 miliarde de dolari.
Cu toate aceste indicii despre conflictul economic dintre SUA, UE şi China, aminititele declaraţii ale ministrului francez sunt o mare gafă. La nivel oficial, UE, SUA sau Liga Arabă nu au cerut NATO să organizeze răsturnarea pe cale militară a regimului Gaddafi. Occidentul interpretează larg ceea ce rezoluţia 1973 numeşte „protejarea civililor prin toate mijloacele” şi înţelege că aceştia pot fi înarmaţi, pentru a lupta împotriva regimului.
