După şase ani de consolidare a fundaţiilor şi de restaurări capitale, se va redeschide în luna octombrie miticul teatru „Balşoi” din Moscova. Finalizarea lucrărilor, prevăzută pentru 2008, a cunoscut numeroase întreruperi şi scandaluri de corupţie. Costul lor, de circa 580 de milioane de euro, este de 16 ori superior devizului iniţial.
Edificiul pentru balet cel mai prestigios din lume a fost construit în timpul domniei lui Alexandru I şi inaugurat în 1825, iar compania de restaurare afirmă că el va arăta întocmai ca pe vremea ţarilor, cu tapet de mătase brodată, şi scaunele cu catifea produsă în Franţa. Pe faţada clădirii, vulturul bicefal, stema Rusiei ţariste, va înlocui secera şi ciocanul erei sovietice. Imensul candelabru de opt metri a fost şi el restaurant şi va fi remontat înaintea redeschiderii teatrului, care îşi va recăpăta şi auditoriumul original în formă de vioară.
Peste 3.500 de muncitori au lucrat pentru a reface acest important teatru de renume internaţional şi a ameliora, cu ajutorul unor panouri din „papier-maché” acustica diminuată de restaurările anterioare. O sofisticată instalaţie digitală şi hidraulică va favoriza montarea şi prezentarea spectacolelor, iar podeaua scenei, regândită, va fi mai potrivită pentru balet. Tehnologia a permis crearea unei noi scene subterane, la 30 de metri adâncime, în apropierea unei staţii de metrou, destinată concertelor de muzică de cameră.
Unul dintre foaierele teatrului
Spectacolul inaugural va fi, se pare, opera „Ruslan şi Ludmila” de Glinka, în regia lui Dmitri Cerniakov.
„Teatrul Imperial Balşoi”, cum se numea la început, a fost construit de arhitectul Andrei Mihailov, autor şi al „Malîi Teatr”. Iniţial erau prezentate aici numai opere ruseşti, compozitorii străini intrând în repertoriu abia din 1840. În 1853, un incendiu a provocat pagube importante, iar refacerea a durat până în 1856. O altă restaurare a fost necesară după cel de al Doilea Război Mondial, în timpul căruia edificiul a suferit în urma unui bombardament.
Teatrul Balşoi a găzduit multe premiere istorice, cum ar fi „Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în 1877, sau „Don Quixote” de Marius Petipa, pe muzica lui Leon Minkus.
