Liderul libian Muammar Gaddafi devine tot mai mult un cadavru politic. Un fiu şi alţi membri ai familiei sale au murit în urma bombardamentelor NATO. A fost nevoie ca directorul CIA să confirme că Gaddafi este încă în viaţă şi ca ministrul francez de Extrene să precizeze că nu lichidarea lui Gaddafi este scopul raidurilor aeriene.
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan, care s-a oferit iniţial să medieze conflictul din Libia, i-a cerut colonelului Gaddafi să renunţe la putere, iar Tribunalul Penal Internaţional a precizat, miercuri, că regimul Gaddafi se face vinovat de crime de război. Procurorul Luis Moreno-Ocampo a cerut judecătorilor de la Haga emiterea a cinci mandate pe numele potentaţilor libieni.
În acest timp, partea de est a ţării (Cirenaica) este condusă de Consiliul Naţional de Tranziţie, o entitate apărută în februarie, după debutul protestelor anti-Gaddafi. Consiliul refuză să fie numit guvern, pentru a evita o scindare de jure a ţării între cele două provincii istorice (Cirenaica şi Tripolitania), însă a instituit un Comitet de gestionare a crizei, un veritabil executiv.
Preşedintele CNT este Mustafa Abdul Jalil, fost ministru al Justiţiei sub regimul Gaddafi până în ianuarie 2011. Din guvernul interimar se distinge ministrul de Finanţe, însărcinat şi cu gestionarea resurselor energetice. Este vorba despre Ali Tarhouni, profesor la Universitatea din Seattle, în SUA. Tarhouni a fugit în SUA în 1973 şi a fost trecut de Gaddafi pe lista persoanelor care trebuie asasinate.
Marţi, Ali Tarhouni a cerut Vestului un imprumut de 3 miliarde de dolari pentru rebelii libieni. „Cred că dacă vom obţine linii de credit de la prietenii noştri francezi, italieni şi americani, treaba va merge”, a declarat Tarhouni, potrivit „La Tribune”. La Benghazi nu se numără doar victimele represiunii lui Gaddafi (circa 3000 de civili si militari), ci şi banii regimului. Eventualul împrumut acordat de Occident va fi rambursat din fondurile regimului Gaddafi, acum îngheţate de statele vestice, în vloare de peste 150 de miliarde de dolari, spune Tarhouni.
Şeful noului guvern revoluţionar este Mahmoud Jibril, care şi-a obţinut doctoratul la Universitatea din Pittsburgh. Din 2007, Jibril a fost însărcinat cu coordonatea procesului de privatizare de către Muammar Gaddafi.
Consiliul revoluţionar de la Benghazi a pus bazele Băncii Centrale a Libiei, o bancă care concurează în ce priveşte competenţele cu Autoritatea Libiană pentru Investiţii a regimului Gaddafi şi poate administra imensele fonduri investite în străinătate. Regimul Gaddafi deţine, prin intermediul petrodolarilor, procente de pana la 7,5% din grupul Fiat, UniCredit, banca belgiano-olandeză Fortis, producătorul de arme italian Finmeccanica, publicaţia Financial Times sau clubul Juventus Torino. Fondurile libiene din Occident sunt acum ingheţate, ca reacţie la conflictul din Libia, însă noua Banca Centrală poate beneficia, pe viitor, de gestionarea acestora.
Pentru gestionarea resurselor de petrol şi gaze naturale a fost înfiinţată o nouă companie petrolieră libiană, care va putea acorda licenţe de exploatare copmpaniilor petroliere occidentale. Potrivit „Wall Street Journal”, începând din 2005, Libia a instituit cel mai dur regim pentru aceste companii, revendicând chiar 90% din petrolul extras. Cel mai mult au avut de suferit companiile care investiseră mult şi care au trebuit să accepte noile condiţii pentru a nu pierde aceste investiţii, însă atunci când a fost atins termenul de cinci ani de valabilitate a contractelor, americanii de la Chevron şi australienii de la Woodside Petroleum s-au retras.
Consiliul Naţional de Tranzitie a fost recunoscut de Franţa, Portugalia şi Qatar, iar şeful diplomaţiei italiene, Franco Frattini, a lăsat să se înţeleagă că Roma va urma calea recunoaşterii. Inainmte de izbucnirea conlictului, Italia primea 32% din exporturile de petrol din Libia, Franţa şi China 10%, iar SUA 5%. Administraţia Obama a precizat că studiază oportunitatea recunoaşterii Consiliului Naţional de Tranziţie.
