Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu se apropie de final. Ultimele trei zile propun o serie de spectacole diverse, în care teatrul, poezia, muzica, spectacolul de stradă îşi dau mâna pentru a oferi publicului alte zile şi seri de neuitat.
Astăzi, în afara producţiilor româneşti, publicul va putea urmări artişti din Spania, Canada, Japonia şi Argentina, într-un periplu prin lume ameţitor.
Călătoria este începută de remarcabilul regizor român Victor Ioan Frunză cu „Furtuna” de Shakespeare, pusă în scenă la Centrul Cultural pentru UNESCO, „Nicolae Bălcescu”. Comedia marelui Will, cu povestea confruntării între omul artistic, Prospero, şi cel mediocru, Caliban, cu lumea ei venită din „tărâmul dragonilor”, va oferi desigur prilej de reflexii asupra eşecului şi victoriei, asupra realităţii şi visului.
La ora 19.00, poezia, muzica, elementele vizuale sunt ingredientele unui concert-spectacol susţinut de cântăreţul spaniol Amancio Prada, intitulat „Stihuri de la moartea tatălui său” (Coplas a la Muerte de su Padre), producţie a Teatrului „Abadia”. Trubadurul Amancio Prada, care şi-a început cariera acompaniindu-l pe Georges Brassens la Paris, în 1972, este cunoscut pentru muzica pe care a compus-o pentru poeme semnate de Lorca şi Juan de la Cruz. De data aceasta, el s-a oprit asupra versurilor scrise de unul dintre cei mai apreciaţi poeţi spanioli, Jorge Manrique (c. 1440-1479), cu o sensibilitate incredibil de apropiată de cea a zilelor noastre. Versurile vorbesc despre viaţă şi moarte, despre răutăţile lumii şi virtuţile tatălui dispărut. Amancio Prada, probabil unul dintre cei mai importanţi cântăreţi spanioli, împreună cu chitara sa, este acompaniat de un mic ansamblu încorporat în atmosfera teatrală. Cântăreţul este invitat frecvent la festivaluri internaţionale, iar unele dintre cele mai importante concerte ale sale au avut loc la „Piccolo Teatro” în Milano, la „Odeon”, în Paris, şi, recent, la „Teatro de La Abadía” din Madrid.
Va fi greu pentru oaspeţii festivalului să aleagă între Prada şi celălalt concert, desfăşurat la aceeaşi oră, la Sala Thalia, al grupului de muzicieni canadieni, „Tocadeo”, format din René Lajoie, Dany Laliberté, Benoit Miron şi Patrick Olafson, apreciat în întreaga lume pentru forţa vocală şi armoniile sale nuanţate. Pasiunea, dorinţa, fervoarea caracterizează concertele lor în care se îmbină muzica pop şi de operă.
Yukio Suzuki, Ecoul tăcerii
La ora 21.00 este momentul dansului japonez. „Ecoul tăcerii” (Confronting silence), în coregrafia lui Yukio Suzuki, este inspirat din cuvintele muzicianului Toru Takemitsu. „Îmi doresc să ilustrez rezistenţa corpului prin confruntarea cu tăcerea. De asemenea, vreau să prezint relaţia neliniară cu timpul, spaţiul şi sentimentele prin interacţiune umană şi confruntare. Cred că de acum voi încerca să ascult cu mai mare atenţie”, explica Yukio Suzuki. Spectacolul a fost distins cu „Marele Premiu Toyota Choreography”.
Ziua se încheie cu emoţionantul şi visceralul „Faust”, conceput de Silviu Purcărete, de la Hala Balanţa.
Zburătorii cerului din Muare
La ora 23.00, în Piaţa Mare, un imens mobil suspendat la 30 de metri înălţime constituie spaţiul de desfăşurare a spectacolului „În ape” (Muaré), coproducţie Argentina-Spania, în regia şi coregrafia lui Roberto Strada, cu Voala Project. Treisprezece interpreţi, „zburători ai cerului”, desfăşoară o serie de reprezentaţii de o coregrafie spectaculoasă, acompaniată de o formaţie rock 100%. Inspirat de „Op-Art”, spectacolul urmăreşte să capteze un înţeles al timpului în care viitorul arată foarte incitant, iar arta şi ştiinţa merg mână în mână. Producţia a fost aleasă pentru a deschide cea de-a XXX-a ediţie a „Fira Tarrega”, festivalul teatrului de stradă din oraşul cu acelaşi nume.
D’ale carnavalului, pus in scenă de Silviu Purcărete
Mâine, la ora 16.00, o întâlnire cu memoria. „Kargadan Theatre Group” din Iran prezintă „Recviem pentru Hiroshima” (The Requiem of Hiroshima), în regia lui Mohamad Rezapourmoghadam. Trupă de teatru experimental, „Kargadan Theatre Group” foloseşte în această montare, formată din trei momente ce prezintă impactul creat de lansarea bombei atomice din 1945, tehnicile Noh şi Kabuki, caracterizate prin forţa expresiei faciale a artistului. Pe scena Teatrului „Radu Stanca” va putea fi văzut cel de-al şaptelea spectacol regizat de Silviu Purcărete la Sibiu: „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale. Regizorul a optat pentru o montare fidelă textului, aducând pe scenă lumea carnavalului şi a bâlciului într-un vârtej de situaţii comice, în care muzica originală, compusă de Vasile Şirli, devine un element decisiv în articularea mesajului. Regizorul Purcărete priveşte cu îngăduinţă sau chiar cu simpatie personajele lui Caragiale, care evoluează în decorul semnat, ca şi costumele, de Dragoş Buhagiar, înscenând situaţii de viaţă perfect verosimile, în care se pot regăsi atât actorii care le interpretează, cât şi spectatorii care le urmăresc. Printre interpreţi se numără Nicu Mihoc, Constantin Chiriac, Adrian Matioc, Marius Turdeanu, Liviu Pancu, Cristian Stanca, Cristina Ragos, Raluca Iani, Serenela Mureşan, Ofelia Popii, Pali Vecsei. În scenă va evolua şi „D’ale Band”, o „formaţie” alcătuită din actori şi studenţi la Teatru.
Concomitent, la Sala Thalia, cei interesaţi pot plonja în lumea islamică, cu spectacolul „Piatra neagră” (Black Stone), regizat de Almonsef Alsouissi la Teatrul „Sharjah” din Emiratele Arabe Unite. „Ceea ce predomină astăzi în societatea islamică este cunoscut sub numele de mişcare de reformare a Islamului, fondată pe baze religioase, sociale şi politice, dar extremiştii, în încercarea de impunere în faţa inamicilor Islamului, transformă această mişcare în terorism. În spectacolul nostru (Piatra Neagră) prezentăm o formă de expresie a acestei mişcări, condusă într-o direcţie care doreşte binele şi care dezaprobă mişcarea teroristă”, afirma regizorul. Spectacolul se bazează pe nume, date şi evenimentele istorice reale care au avut loc în timpul luptei lui Alaqramtp cu califatul Abbasid.
Un amestec caraghios de momente de circ, comedie şi muzică electrizantă caracterizează performance-ul „Anonimi celebri” (Les Parfaits Inconnus) al regizorului Sylvain Dubois. O oră de comedie, de acrobaţii, de momente „forţate”, jonglerii şi muzică. Înarmaţi cu o bicicletă, o masă, un butoi, o tablă, o scară şi câteva bile, 6 personaje excentrice se întâlnesc pe scenă şi încearcă să se depăşească într-un concurs de pozne din ce în ce mai scandaloase. O trupă de circ cu voltaj înalt, cu râsete şi senzaţii tari garantate.
Înainte de căderea cortinei
„Burgtheater Wien”, Claire Cunningham, „Northern Kunqu Opera Theatre” din Beijing, Silviu Purcărete sunt cei care vor marca ziua de închidere a festivalului.
Teatrul vienez propune, în regia lui Bastian Kraft, un spectacol după bestsellerul victorian „Portretul lui Dorian Gray”. Vechiul cult pentru tinereţea veşnică, devenit astăzi obsesie rezolvată chirurgical, este transpus scenic într-un dialog al actorului ce-l interpretează pe Dorian Gray cu proeicţiile sale video în care încarnează alte personaje, ca Bazil, prietenul artist al lui Dorian, sau omologul său mefistofelic, Lordul Henry. Cele trei personaje principale devin astfel trei laturi contradictorii şi complementare ale unui singur individ, un fel de confruntare autobiografică a autorului cu sine însuşi.
Coregrafa şi dansatoarea britanică Claire Cunningham prezintă „Dincolo de limite”, „ME” (mobile/ evolution), un one-woman show format din poveşti scurte, pline de umor, cu o doză de sarcasm scoţian. Coregrafia ei, distinsă cu Premiul „Herald Angel” la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, a fost apreciată în mari festivaluri din întreaga lume.
În Pavilionul cu bujori cu Opera din Beijing
Pe timpul Dinastiei Song, Du Bao, Prefectul din Nan’an, avea o singură dorinţă: ca fiica sa, preafrumoasa Liniang, să devină o „doamnă distinsă şi virtuoasă”. Acesta l-a invitat pe învăţatul Chen Zuiliang să fie tutorele fiicei sale, iar orele se ţineau doar în prezenţa lui Chunxiang, o doamnă din suită. Cartea de Poezii era manualul de bază din care lui Liniang i se predau „virtuţile unei consoarte”. Este povestea din „Pavilionul cu bujori” (A Peony Pavilion), montat de Hao Mingchao la Teatrul de Operă din Beijing.
Contrar dorinţelor lui Du Bao, inima lui Liniang înclina spre libertate, nu înspre cărţi. Izolată în camera ei, Liniang se simţea desprinsă de lume. Ignorând sfaturile tatălui ei, ea se aventura în grădină, unde putea admira primăvara împreună cu Chunxiang.
„Liniang, cu inima plină de dorinţe, căzu în visare. Ea visă că întâlneşte un învăţat lângă Pavilionul cu bujori. Deşi visul nu a durat mult timp, a fost atât de real încât, la trezire, Liniang nu-l putea uita şi tot încerca să-l regăsească.” Eterna dorinţă a omului de libertate, într-un basm spus cu rafinamentul Extremului Orient.
Metamorfoze
Spectacolul de final de festival este semnat tot de Silviu Purcărete: „Metamorfoze”. Versurile lui Ovidiu, cu esenţa lor poetică, sunt transpuse scenic în imagini şi sunete extraordinare de către celebrul regizor, cu aplecarea sa pentru parodie. Spectacolul, jucat în Parcarea Teatrului „Radu Stanca”, captivează, ca toate creaţiile acestui regizor, spectatori şi acori deopotrivă. O probă de pasiune, de poezie, de umor şi de perfomanţă scenică, aplaudată pe multe scene ale Europei.
Feerie, focuri de artificii, performance-uri pentru toate gusturile, teatru, muzică, poezie, dans… Sunt darurile pe care Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu le-a oferit şi în acest an sibienilor şi numărului impresionant de vizitatori veniţi din întreaga lume la acest eveniment, al treilea ca importanţă în lumea artelor scenei din Europa.
