Monumentala fortăreaţă de la Masada, ale cărei ruine de piatră ocru domină deşertul Iudeii şi malurile Mării Moarte, devine începând de anul trecut decorul ideal al unora dintre spectacolele Festivalului de Operă de la Tel Aviv. După „Nabucco”, prezentat aici în 2010, patru reprezentaţii cu o altă operă verdiană, „Aida”, sunt programate în 4, 5, 9 şi 11 iunie anul acesta.
Scena ridicată în faţa impresionantei mase stâncoase a fortăreţei, noaptea înstelată de deasupra stâncii constituie decorul foarte potrivit pentru drama egipteană a lui Verdi.
„Visam de mulţi ani să montez o operă într-un sit istoric ca acesta. Şi Verdi este o alegere evidentă pentru un asemenea proiect”, a declarat Hanna Munitz, directorul Operei Naţionale a Israel.
Daniel Oren dirijând la Masada
În spectacolul produs în colaborare cu „Chorégies d’Orange”, care are o vastă experienţă a montărilor în aer liber, rolul Aidei va fi interpretat alternativ de sopranele Hui He şi Kristin Lewis. Tenorii Marco Berti şi Pierro Giulliaci vor fi Radames, Ildiko Komlosi şi Marianne Cornetti o întrupează pe Amneris, Roberto Frontali şi Alberto Gazale îşi vor împărţi rolul Amonsaro. Ramis este interpretat de Paata Burchuladze, Regele, de Carlo Striuli. Corul Operei israeliene, pregătit de Yishai Steckler, Orchestra Simfonică şi Orchestra Operei vor evolua sub bagheta dirijorului Daniel Oren, al cărui repertoriu include multe opera verdiene, printre care „Aida”, „Simon Boccanegra”, „La Traviata”, „Rigoletto”, „Nabucco”.
Soprana Hui He, aplaudată pe scene lirice renumite, „Vienna Staatsoper”, „La Scala”, Arena din Verona, Opera din Paris, a impresionat în roluri ca Madame Butterfly, Tosca, Manon Lescaut, Alzira, Amelia din „Un ballo in maschera”, Lina din „Stifellio”, Odabella din „Attila” şi Liu din „Turandot”. În ceea ce o priveşte pe americanca Kirstin Lewis, este cunoscută pentru numărul important de roluri principale din creaţiile verdiene: Luisa Miller, Aida, Elisabetta din „Don Carlo”, Medora din „Il corsaro” şi Leonora din „Trubadurul”.
Soprana Kirstin Lewis, stânga, în Aida
Pentru Festivalul de la Masada şi pentru „Chorégies d´Orange”, unde spectacolul este programat în luna iulie, „Aida” a fost pusă în scenă de Charles Roubaud, iar coregrafia este semnată de Jean-Charles Gil.
Improbabila poveste de dragoste dintre etiopianca Aida şi egipteanul Radames a fost sugerată de egiptologul francez Auguste Mariette lui Camille du Locle, care a scris scenariul. Verdi a creat muzica, iar premiera a avut loc la 24 decembrie 1871 în abia construita Operă din Cairo. „Aida” este una dintre operele cele mai importante ale lui Verdi. Compozitorul dezvoltă în scenele intimiste o intensitate a expresiei dramatice care prefigurează verismul sfârşitului de secol. Orchestraţia este rafinată. Partitura cere voci puternice, iar baletul tradiţional este perfect integrat acţiunii contribuind la caracterul majestuos al operei.
La Masada, dansul prizonierilor etiopieni în faţa Faraonului este interpretat de o trupă de dans a beduinilor din Arad, oraş vecin cu Masada, ideea producătorilor fiind de a asocia evenimentului locuitori din Negev, regiune defavorizată din sudul Israelului, unde trăiesc beduini, emigranţi etiopieni, evrei sefarzi şi… celebrul scriitor Amos Oz, care a găsit aici inspiraţie pentru penultima sa carte, „Scene din viaţa campestră”, apărută şi în traducere românească, în aceste zile, la Editura Humanitas Fiction.
Aida la lumina stelelor
Impresionanta logistică (probabil la fel de impresionantă ca şi ridicarea balistelor cu ajutorul cărora imperialii romani au reuşit să distrugă zidurile cetăţii) pe care o presupune ridicarea în mijlocul deşertului a unei scene şi a gradenelor care pot primi peste 7.000 de spectatori, aduşi cu autobuzele din tot Israelul, foloseşte şi ea locuitori ai regiunii. „Am invitat la repetiţiile generale mulţi oameni din împrejurimi, care n-ar fi avut niciodată ideea sau posibilitate de a merge la Operă în Tel Aviv”, povestea Hanna Munitz.
Anul viitor la Masada va fi prezentată opera „Carmen” de Bizet.
Eleazar în serial
Nabucco la poalele fortăreţei
Cetatea Masada, construită din ordinul Regelui Irod cel Mare, a rămas peste ani un simbol al luptei iudeilor pentru libertate. Edificiul care fusese dotat cu toate facilităţile unei construcţii regale din acea vreme, între care apa curentă şi grânarul, a fost locul de refugiu al zeloţilor conduşi de Eleazar, care s-au opus vreme de aproape nouă ani trupelor imperiale romane. Revolta de la Masada s-a sfârşit tragic prin dispariţia a aproape o mie de insurgenţi care au preferat moartea sclaviei ruşinoase. Masada este locul în care, periodic, trupele de elită ale armatei israeliene depun jurământul militar, dar este şi unul dintre siturile istorice în care arheologi din întreaga lume îşi doresc să participe la săpături. Istoria ultimului act al revoltei iudeilor a fost scoasă impresionant la lumină de reputatul arheolog israelian Ygael Yadin, în două sesiuni de săpături, la mijlocul anilor ’60 ai secolului al XX-lea. Datorită strădaniilor acestui arheolog şi ale antropologului Nicu Haas, s-a putut reconstitui viaţa din ultimele zile a insurgenţilor lui Eleazar. O parte dintre osemintele dezgropate au fost expuse şi la Muzeul Omului din Paris. Cercetările lui Ygael Yadin au dat la iveală şi un aspect spectaculos care a contrazis ceea ce se ştia până atunci despre preceptele pe care le urmau în existenţa lor esenienii de la Marea Moartă. Prezenţa în vase de lut închise a unor texte în strânsă legătură cu manuscrisele de la Marea Moartă au arătat că esenienii, pacifişti prin excelenţă, au participat şi ei la rezistenţa de la Masada. Episodul zelot avându-l ca erou pe Eleazar a inspirat acţiunea unui serial de televiziune, regizat de Boris Sagal, după un roman de Ernest Gann, difuzat de ABC, în care rolurile principale au fost interpretate de Peter Strauss, Peter O’Toole şi Oscar Warner. Serialul a fost filmat în situl vechii fortăreţe, unde au fost filmate şi câteva documentare „Discovery”.
La împlinirea a 50 de ani de la formarea statului evreu, compozitorul Fredrick Kaufman a creat opera în trei acte „Masada” pe un libret de Craig R. Eisendrath, care a avut premiera în martie 1998, la New York’s City Center for Contemporary Opera.
