Un comitet de specialişti europeni şi americani a autentificat recent tabloul „Salvator Mundi” de Leonardo da Vinci, operă ce va fi etalată la „National Gallery” din Londra, în expoziţia „Leonardo da Vinci: Painter at the Court of Milan”, programată între 9 noiembrie 2011 şi 5 februarie 2012.
„Salvator Mundi” este titlul dat reprezentărilor lui Christos purtând în mâna stângă un glob pământesc şi binecuvântând cu mâna dreaptă. Tema a fost frecvent abordată de pictori din ţările nordice ale Europei, ca Jan van Eyck, Hans Memling şi Albrecht Dürer, iar la Ermitaj există o pictură cu acest subiect atribuită lui Tizian.
Se ştia că Leonardo da Vinci ar fi pictat un „Salvator Mundi”, între 1506 şi 1513, pentru Ludovic al XII-lea, dar pictura era considerată pierdută, în pofida unei declaraţii a Marchizului de Ganay că s-ar afla în posesia originalului. Lucrarea era cunoscută din descrierea ei de către Giorgio Vasari şi din mai multe schiţe pregătitoare. Experţii au reuşit să-i refacă traseul până în secolul al XVII-lea, dar n-au mai găsit apoi nicio urmă până în secolul al XIX-lea, când Sir Francis Cook, marele colecţionar care poseda tablouri de Fra Angelico, Rembrandt, Van Eyck, Velàzquez, l-ar fi achiziţionat fără să-i ştie autorul. Potrivit documentelor, opera a aparţinut şi regelui Carol I al Angliei. După execuţia lui, ea i-a revenit lui Carol al II-lea. În 1650, Henrietta Maria, Regina Angliei, a văzut pictura şi i-a cerut artistului Wenceslaus Hollar să facă o gravură după ea pentru colecţia sa.
În 1958, „Salvator Mundi” a apărut într-o licitaţie la „Sotheby’s”, cu menţiunea „Şcoală milaneză, cca. 1500”, pus în vânzare de executorii testamentari ai colecţiei lui Francis Cook. După care s-a pierdut din nou. Cu şapte ani în urmă, când lucrarea a reapărut într-o licitaţie, Robert Simon, specialist în „Vechii Maeştri” la casa de licitaţii „New York and Tuxedo Park” şi unul dintre proprietarii actuali operei, s-a gândit că merită riscul de a fi cumpărată, chiar dacă repictările o făceau să semene mai curând cu o copie. Fusese curăţată de mai multe ori în trecut de persoane nespecializate, un restaurator pusese deasupra răşină artificială, care o virase spre cenuşiu. Când pictura de deasupra a fost înlăturată, a apărut originalul, toţi experţii căzând de acord că este vorba despre un Leonardo da Vinci. Razele X arată că pictura a fost aplicată în staturi subţiri pe suportul de lemn de nuc, folosit în aceeaşi perioadă de Leonardo la „Sfântul Ioan Botezătorul”. Există, de asemenea, asemănări cu această lucrare în unghiul sub care cade lumina şi în umbrele figurii.
Piesa, pictată pe panou de lemn, aparţine unui grup de negustori de artă care s-au asociat pentru a o cumpăra la o licitaţie desfăşurată cu şapte ani în urmă, locul şi preţul nefiind dezvăluite.
Mulţi actori ai pieţei de artă se întreabă dacă opera este de vânzare şi care ar fi preţul ei. Au apărut zvonuri potrivit cărora ar fi fost deja oferit un preţ de 100 de milioane de dolari, refuzat însă. Se vorbeşte şi despre o evaluare a ei la 200 de milioane de dolari. Robert Simon a declarat pentru „ARTnews” că aceasta nu este de vânzare.
