Aşa precum W. Somerset Maugham a fost pentru spionajul britanic „omul nostru din Petrograd”, Ernest Hemingway a fost „omul nostru din Havana”, iniţial pentru Biroul de Informaţii al Marinei SUA, iar mai apoi al Serviciului de Informaţii al Departamentului de Stat.
Hemingway, asemenea multor alţi americani, între care bancherii Winthrop Aldrich şi Nelson Rockefeller, ziaristul John Carter sau avocaţii David K. Bruve şi William Donovan, s-a oferit voluntar, din patriotism, pentru a servi ca spion amator, fiindcă „ei nu vedeau nimic rău în combinarea îndatoririlor profesionale cu activitatea de culegere a informaţiilor pentru micile instituţii de spionaj ale Americii”.
Există, în general, tendinţa ca rolul lui Hemingway în istoria serviciilor secrete să fie abordat în notele misterului, ale boemului şi chiar ale comicului. Realitatea este însă cu totul alta…
Hemingway a fost un agent capabil şi talentat al colonelului John W. Thomason din „Naval Intelligence Office”- NIO (Biroul de Informaţii al Marinei Militare Americane). După o călătorie întreprinsă în primăvara anului 1941 în Extremul Orient, el a adus informaţii care au anticipat atacul de la Pearl Harbour. Nu a fost crezut şi, deziluzionat, a întrerupt legătura cu NIO.
Aflându-se în relaţii amicale cu ambasadorul SUA la Havana, Spruille Braden, stabileşte cu acesta o nouă colaborare informativă, al cărei obiect va fi supravegherea simpatizanţilor fascişti spanioli din Cuba, suficienţi pentru a putea constitui un punct de sprijin important pentru interesele Germaniei. Hemingway va fi, aşadar, trecut în evidenţele Serviciului de Informaţii al Departamentului de Stat.
Concomitent cu activitatea sa de agent în serviciul guvernului american, Hemingway intră şi în atenţia FBI, care-i deschide, în 1942, un dosar de atentă supraveghere, construindu-i probele de „neloialitate” din informaţii mărunte, cum ar fi semnarea de către scriitor a unui apel în sprijinul persoanelor care au încălcat Legea Neutralităţii sau acţiunile sale în favoarea loialiştilor republicani din Spania, pentru ca mai apoi simpatia pentru Fidel Castro să-i aducă etichetarea de simpatizant comunist.
FBI a avut grijă de denigrarea sistematică a lui Hemingway. Mai mult, i l-a trimis ca ajutor pe Gustavo Duran, pe care-l cunoscuse în timpul războiului civil spaniol, în calitate de comandant în Armata republicană şi prieten cu Luis Bunuel, Andre Malraux şi Garcia Lorca. Prietenia dintre Hemingway şi Duran, în combinaţia făcută de FBI, s-a deteriorat, ultimul ajungând să-l deteste pe cel dintâi.
Deşi se apreciază că reţeaua constituită de Hemingway pentru supravegherea fasciştilor spanioli din Cuba nu ar fi dat rezultate, totuşi, în 1947, scriitorului avea să-i fie conferită, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Ambasada SUA din Havana, „Steaua de Bronz” pentru „serviciu de război meritoriu”, nespecificat. Faptul în sine a provocat iritarea directorului FBI, Edgar Hoover.
Mayers, biograful lui Hemingway, pune acţiunea distructivă a FBI pe seama faptului că nu a reuşit să-l controleze şi atunci trebuia într-un fel anihilat, ceea ce s-a şi întâmplat…
Concomitent, Hemingway era strict supravegheat de directorul FBI, Edgar Hoover căpătând, se pare, şi o foarte puternică aversiune personală faţă de marele scriitor.
Şi în prezent, colaborarea lui Hemingway cu serviciile de informaţii americane – indiscutabil de mare valoare, cel puţin în perioada iniţială – se încearcă a fi diminuată şi chiar ridiculizată. Nu trebuie, însă, exclusă o scădere a interesului său, mai cu seamă după deziluzia creată de nevalorificarea informaţiilor furnizate ce anticipau atacul de la Pearl Harbour.
În 1961, afectat de o depresie nervoasă rebelă, scriitorul s-a internat, sub o identitate falsă, la Clinica Mayo din SUA, unde avea să susţină insistent în faţa medicilor că este terorizat de FBI. Potrivit lui Mayers, Hemingway fusese cuprins de o „îngrozitoare teamă”, cu atât mai mult că nimeni nu voia să-l creadă. „Şi totuşi el avea dreptate – scrie Mayers – căci FBI discuta despre starea mentală a lui Hemingway cu medicii săi”.
Hemingway, colosul de altădată, curajos şi înclinat aventurii, a devenit sub electroşocuri un om speriat care, la 2 iulie 1961, avea să se sinucidă. El a ştiut pentru cine au început să bată clopotele…
