Pentru naționala de fotbal a României, viitorul se anunță sumbru. Conducerea UEFA propune o schimbare radicală a sistemului de calificare pentru turneul final al CE 2016, noul sistem neavantajând o Românie aflată din punct de vedere valoric la granița dintre lumea a II-a și a III-a a fotbalului european.
Ne-am bucurat prea devreme
În urmă cu un an de zile, oficialii fotbalului românesc au avut o explozie de optimism, în urma deciziei UEFA de a majora de la 16, la 24, numărul de echipe participante la turneul final al Campionatului European de fotbal din 2016. Mai mult, sistemul de calificare preconizat de oficialii UEFA reprezenta o pomană curată pentru unele țări care de regulă nu se califică pentru turneele finale. Astfel, din 9 grupe urmau să se califice direct primele două clasate plus o echipă de pe locul 3 (cea care avea cea mai bună linie de clasament dintre cele 9 echipe de pe a treia poziție). Ultimele patru locuri de la turneul final, ar fi urmat să se ocupe în urma unor jocuri de baraj la care participau celelalte 8 echipe clasate pe locul 3. Pentru naționala României, un astfel de sistem ar fi fost relative avantajos și ar fi avut – susțin specialiștii – 70% șanse de calificare. De altfel, în contractul dintre FRF și antrenorul naționalei, Victor Pițurcă, obiectivul de atins nu îl reprezintă calificarea la CM 2014, ci calificarea la CE 2012.
Un sistem care ne îndepărtează de calificare
Noul sistem pe care îl propune Michael Platini, șeful UEFA arată în felul următor: într-o primă fază se constituie 13 grupe a câte 4 echipe din care se califică direct prima clasată din fiecare grupă. Urmează o a doua fază, în care se constituie 9 grupe a câte 4 echipe și o grupă cu 3 echipe, urmând ca prima clasată din fiecare grupă să ajungă la turneul final. De ce se propune acest sistem, este simplu de explicat. Se consideră apriori că marile puteri fotbalistice – Spania, Olanda, Germania, Italia etc – se vor califica din prima fază. Practic, acestea ar susține doar 6 meciuri în preliminarii, față de 8 sau 10 cât susțin în prezent. S-a avut în vedere și faptul că echipele de club din aceste țări se regăsesc de regulă în fazele superioare – sferturi, semifinale, finale – ale Champions League și Europa League. Prin reducerea numărului de jocuri la nivel de echipă națională se evită supralicitarea principalilor jucători din țările respective. Se mai are în veder și un aspect de natură comercială. Marile echipe calificate după prima fază vor susține mai multe meciuri amicale între ele, ceea ce ar face ca rețetele să crească, pentru că o audiență are un amical Germania – Anglia, și alta un amical Germania – Austria. Râmâne de văzut dacă la proxima reuniune de vârf a UEFA noul sistem va fi adoptat. Șansele sunt destul de ridicate. Marile puteri fotbalistice și „piticii” fotbalului European (San Marino. Luxemburg, Malta, Feroe etc) sunt de acord – cei din ultima categorie pentru că au șansa de a juca mai multe meciuri internaționale, ele fiind țări care nu sunt căutate pentru întâlniri amicale), nu prea agreează sistemul echipele din zona de mijloc, dar, momite cu încasări mai mari din drepturile de televiziune, și acestea își vor da acordul.
Situație ingrată pentru România
Naționala României este dezavantajată de un astfel de sistem decalificare. Pentru prima fază, România pleacă la tragerea la sorți din a III-a urnă valorică. (Este greu de crezut că ultimele rezultate din calificările pentru CE 2012, calificările pentru CM 2014 și meciurile amicale vor reușii să clasifice România pe un loc 26 în Europa, care să-i permită permită să acceadă în a doua urnă valorică, care să-i crească relativ șansele în prima fază și/sau să le maximizeze în faza a doua. În acest moment România este pe poziția 27 între naționalele europene. Ținând cont de situația actuală, cumulată și de rezultatele viitoare ale altor țări, o simplă simulare duce România pe poziția 29 în Europa (28, excluzând Franța, țară calificată din oficiu, fiind gazda turneului final), ceea ce o trimite în urna a III-a valorică în prima fază și în cea de a II-a, pentru partea finală a calificărilor. Conform simulării noastre, așa ar arăta urnele valorice pentru cele două faze de calificare la CE 2016 (Conform simulării, echipele din urna I-a valorică din prima fază se califică la turneul final – n.a.).
Prima fază de calificări
Urna I-a valorică
Spania, Olanda, Germania, Anglia, Portugalia, Italia, Croatia, Serbia, Grecia, Turcia, , Rusia, Suedia, Danemarca,
Urna a II-a Valorică
Norvegia, Muntenegru , Slovenia, Slovacia, Elvetia, Israel, Irlanda, Belgia, Cehia, Bosnia-Hertegovina, Polonia, Ucraina, Ungaria
Urna a III-a valorică
Bulgaria, ROMANIA, Belarus, Georgia, Lituania, Albania, Scotia, Irlanda de Nord, Austria, Armenia, Finlanda, Estonia, Cipru
Urna a IV-a valorică
Letonia, Moldova, Macedonia, Azerbaidjan, Feroe; Tara Galilor, Lichtenstein, Islanda, Kazahstan, Luxemburg, Malta, Andorra, San Marino;
Calificări faza a II-a
Urna I-a valorică
Norvegia, Muntenegru, Slovenia, Slovacia, Elvetia, Israel, Irlanda, Belgia, Cehia, Bosnia-Hertegovina
Urna a II-a valorică
Polonia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, ROMANIA, Belarus, Georgia, Lituania, Albania, Scotia
Urna a III-a valorică
Irlanda de Nord, Austria, Armenia, Finlanda, Estonia, Cipru, Letonia, Moldova, Macedonia, Azerbaidjan
Urna a IV-a valorică
Feroe; Tara Galilor, Lichtenstein, Islanda, Kazahstan, Luxemburg, Malta, Andorra, San Marino;
Riscăm să avem soarta Ungariei
Foarte multe voci autorizate din fotbalul românesc susțin că „tricolorii” ar putea avea soarta Ungariei. Concret este vorba de faptul că de la Turneul final al CM din 1986, Ungaria nu s-a mai calificat deloc la vreun turneu final de CM sau CE. Practic, o secetă care durează de 25 de ani. Într-un fel – dacă excludem cele două „Ungarii Mari”, cele din perioada interbelică și din perioada 1948-1954 – se poate face o paralelă între parcursul Ungariei și României. Ungaria (după evenimentele din 1956, cei mai buni fotbaliști au părăsit țara – n.a.) a mai avut o generația bună între 1962 și 1972, când a participat la trei ediții consecutive ale tuneelor finale ale CM, loc 10 în 1958, sferturi în 1962 și 1966, a ieșit din grupele preliminare la europenele din 1968 și 1972 (când a ajuns până în semifinale), a avut și două titluri olimpice, în 1964 și 1968. După 1972 mai are doar trei calificări la mondiale – 1978, 1982 și 1986 – dar cu rezultate foarte modeste la turneele finale, după care ratează toate calificările posibile.
În cazul României, după „boom” –ul din perioada 1990-2000 (echivalentul perioadei Ungariei din 1962-1972) s-au ratat cinci calificări din șase, iar șanse prea mari la următoarele două preliminarii – CM 2014 și CE 2016 – sunt foarte mici.
