Spre bucuria telespectatorilor îndrăgostiţi de seriale, din ce în ce mai multe staruri ale micului ecran apar în pe genericul producţiilor TV, multe dintre acestea fiind semnate de realizatori prestigioşi. Fenomenul este vizibil în primul rând în America, unde distanţa dintre divertisment şi filmul de artă este mai mică.
Recent, la „Premiile Emmy” pentru cele mai bune filme de televiziune americane, distincţia pentru cea mai bună actriţă a fost obţinută nu de o vedetă a micului ecran, ci de un star de cinema. Kate Winslet a fost recompensată pentru rolul mamei divorţate, din pelicula a cărei acţiune este plasată în timpul Marii Crize din anii 1930, din Statele Unite, „Mildred Pierce”. Desigur, nu este filmul clasic regizat de Michael Curtiz, pentru care Joan Crawford a câştigat un Oscar în 1946, ci o adaptare de cinci ore şi jumătate, semmată de Todd Haynes. Finanţat de canalul american HBO, serialul este o capodoperă filmată în tonuri de galben, verde şi brun, iar Kate Winslet reuşeşte să treacă dincolo de ecran. Actriţa, care a jucat şi în „Carnage” de Roman Polanski, prezentat la „Mostra” de la Veneţia, şi în „Contagion” de Steven Soderbergh, nu este singurul star care a acceptat un rol principal într-un serial TV.
La Hollywood, actorii se îndreaptă din ce în ce mai des către serialele de televiziune pentru a-şi relansa cariera sau pentru a juca personaje mai complexe decât cele din cinema.
Ashton Kutcher a atras peste un million de telespectatori în „Doi bărbaţi şi jumătate”, unde l-a înlocuit pe Charlie Sheen, iar Jeremy Irons este protagonistul versiunii americane a „Familiei Borgia”.
La începutul anului viitor, Dustin Hoffman va fi mafiotul din „Luck”, o producţie HBO despre cursele de cai, semnată de Michael Mann, în care Nick Nolte joacă rolul unui antrenor din Kentucky.
Calitatea interpretării şi numărul starurilor nu încetează să crească. Cum adesea serialele sunt girate de producători ca Steven Spielberg sau de cineaşti de talia unor Gus Van Sant („Boss”) sau Martin Scorsese („Boardwalk Empire”), actorii îi urmează. „Regula generală este totuşi acceptarea unui rol într-un serial când nu sunt multe oferte în cinema”, explică Bertrand Vilegas, PDG al cabinetului „The Wit”, supervizor al televiziunii mondiale, citat de jurnalista Lena Lutaud. „Cele mai mari staruri, ca Johnny Depp, Brad Pitt şi Angelina Jolie stau însă deoparte de această mişcare”, continuă el.
Motivele celor care acceptă să joace în seriale sunt de natură artistică şi financiară. Ocazia de a dezvolta un personaj pe o durată de peste cinci ore este unul dintre ele. Apoi, există posibilitatea de a participa la un proiect stimulator, ca în cazul lui Steve Buscemi şi al lui William H. Macy, actorii-fetiş ai fraţilor Cohen, care joacă în „Boardwalk Empire” şi „Shame”, un serial britanic de excepţie. Pentru actriţele de peste 40 de ani, este o ocazie de a întrupa un personaj feminin autoritar, cum ar fi avocata din „Damage”, interpretată de Glenn Close (64 de anni), redactorul şef din „Smash”, creat de Angelica Huston (60 de ani) sau inspectorul de poliţie din „Prime Suspect”, jucat de Helen Mirren (66 de ani).
Speanţele Hollywood-ului joacă şi ele bucuros în seriale, în primul rând pentru că este o oportunitate de a-şi schimba imaginea şi, în consecinţă, de a obţine noi roluri în cinema. La 30 de ani, Elijah Wood încearcă să facă uitată prestaţia din „Stăpânul inelelor”, cu rolul comic din „Wilfred”, unde este un tânăr pe cale să se sinucidă care regăseşte bucuria de a trăi graţie câinelui vecinilor, care, în ochii lui, nu este un animal, ci un om. Iar Christina Ricci străluceşte în „Pan Am”, un serial în stilul „Mad Men” având ca subiect mitica companie aeriană dispărută.
După palmaresul din 2011 al starurilor cel mai plătite bine în seriale, realizat de revista americană „TV Guide”, Ashton Kutcher câştigă 700.000 de dolari pe episod în „Doi bărbaţi şi jumătate”, depăşindu-l pe Alec Baldwin, al cărui onorariu pentru un episod din „30 Rocks” este de 300.000 de dolari sau pe Kiefer Sutherland cu 225.000 de dolari pentru „Touch”.
De la micul la marele ecran şi…invers
Fiecare deceniu a avut, de altfel, un star pe genericul unui serial. În 1960, Roger Moore era „Sfântul” şi apoi a jucat personajul Brett Sinclair, un lord dandy şi miliardar, în serialul britanic „The Persuaders”, creat de Robert S. Baker şi difuzat în 1971-1972. În anii 1980, Bruce Willis era protagonistul producţiei „Maddie şi David”, regizată de Glenn Gordon Caron, pe care o redescoperim, datată cât se poate, reluată de canalul „AXN Crime”, iar Pierce Brosnan era Remington Steel în comedia omonimă, semnată de Robert Butler and Michael Gleason. În anii 2000, fenomentul a continuat cu Meryl Streep şi Al Pacino în „Angels in America”, ministerial adaptat după piesa cu acelaşi nume al scriitorului Tony Kushner, distinsă cu Premiul Pulitzer, cu Gabriel Byrne în „In Treatment”, al lui Rodrigo García, cu Donald Sutherland în „Dirty Sex Money” şi Kiefer Sutherland ca agent secret în longevivul „24 Heures chrono” de Joel Surnow şi Robert Cochran.
Să ne amintim că reversul situaţiei a funcţionat timp de mulţi ani de-a lungul cărora un număr semnificativ de actori s-a făcut remarcat în „marele cinema” după ce a apărut în seriale.
George Clooney, de exemplu, a reuşit, în anii 90, cu irezistibiul său doctor Doug Ross, din „Spitalul de urgenţă”, două performanţe: să redeschidă gustul pentru serialele cu subiect medical şi să se lanseze în carieră. După 15 ani, a devenit un nume de box-office cu „One Fine Day”, „Batman and Robin”, „Out of Sight”, „Ocean’s eleven”, „Good night and good luck”…
Actor, producător şi cântăreţ de hip hop, Will Smith rămâne înainte de orice „Prinţul din Bel Air”, succesul albumului său, „The Fresh Prince”, de la sfârşitul anilor 80, ducând la crearea serialului „The Fresh Prince of Bel Air”, care l-a propulsat către roluri în filme pentru marele ecran, cum ar fi „Bad Boys”, „Independence Day” sau „Men in Black”, şi care au făcut din el unul dintre cel mai bine plătiţi actori de la Hollywood.
Aproape necunoscută până la Rachel Green din „Friends”, Jennifer Aniston este astăzi une dintre actriţele ale cărei fotografii sunt căutate de toate revistele şi al cărei nume apare cu majuscule pe afişe, chiar dacă în roluri din comedii „uşoare”, ca „Along Came Polly”, „Marley and Me” sau „Şefi de coşmar”
Şi lista poate continua.
