De la Picasso la Koons: Artistul ca bijutier

Pablo Picasso, Georges Braque, Max Ernst, Jasper Johns, Robert Rauschenberg, Jeff Koons, Georges Braque, Max Ernst, Lucio Fontana, Louise Nevelson, Anthony Caro, Yoko Ono, Anish Kapoor… sunt numai câţiva dintre cei 135 de artişti importanţi ai secolului al XX-lea, care au creat opere de o sculpturală frumuseţe în domeniul bijuteriilor.

Curatoriată de Diane Venet, o expoziţie de 180 de piese, intitulată „De la Picasso la Koons: Artistul ca bijutier”, deschisă până la 8 ianuarie 2012 la Muzeul de Arte şi Design din New York, explorează aceste piese ale unor creatori care nu sunt cunoscuţi ca bijutieri, dar care s-au aventurat în acest domeniu, extinzându-şi vocabularul artistic, relizând piese-unicat, de obicei daruri pentru membrii familiei sau pentru prietenii apropiaţi. Majoritatea pieselor sunt adevărate sculpturi purtabile,

Jurnalist de radio şi televiziune, Diane Venet a fost fascinată de acest tip de bijuterii când soţul ei, sculptorul Bernar Venet ( ale cărui opere au fost instalate anul acesta în grădinile de la Versailles şi pe domeniul Marly) i-a răsucit în jurul degetului o bucată de argint care a format un inel de logodnă.

De atunci, ea a achiziţionat bijuterii făcute de prietenii lui Bernar: Arman, César, Mimmo Rotella, and Jacques Villéglé şi a comandat altele unor artişti cum ar fi Kader Attia, John Chamberlain, Wim Delvoye, Orlan şi Frank Stella.

Multe dintre aceste bijuterii sunt realizate în materiale preţioase, care adaugă un plus de frumuseţe. Concepute pentru persoane apropiate, ele dezvăluie uneori o extraordinară tandreţe.

Piesele sunt prezentate în trei categorii: „Maeştri timpurii”, „Reprezentative” şi „Abstracte”, cu secţiuni dedicate figurii umane, naturii, subiectelor Pop, cuvintelor, geometriei şi noilor tenologii şi materiale.

„Suntem încântaţi să prezentăm o expoziţie de bijuterii ca aceasta, care în afară de farmecul visual, relevă o latură mult mai personală a atâttor mari artişti”, declara la deschidere Holly Horchner, directorul muzeului, adăugând: „Ca singurul muzeu din ţară cu o colecţie de arta contemporană a bijuteriei expusă permanent, ne luăm în serios menirea de a prezenta această artă atât de inovatoare şi de profundă forţă a imaginaţiei. Este, pentru noi, încă o modalitate de a depăşi ceea ce considerăm o falsă graniţă între diferitele diviziuni ierarhice ale creaţiei: artă, design şi meşteşug”

Expoziţia cuprinde opere unicat sau în ediţii limitate, unele neexpuse niciodată până acum. O bijuterie de artist este egală cu un tablou sau o sculptură din punct de vedere estetic. Valoarea unei asemenea creaţii nu se măsoară în carate, ci în forţa şi poezia pe care le degajă, în caracterul adesea provocator şi, de multe ori, în umorul pe care îl implică. Pictorul sau sculptorul se apropie de acest domeniu cu o dispoziţie ludică, dar în acelaşi timp riguroasă din punct de vedere plastic. Este o zonă în care artistul pare că se joacă, dar fiecare piesă posedă o poezie şi o căldură provenite şi din faptul că era creată pentru o persoană anume.

Soţia sculptorului Bernar Venet a strâns o colecţie rarisimă de sculpturi miniaturale. Pol Burry a reuşit să păstreze sculpturalitatea în aceste piese menite să fie purtate, Picasso a imaginat podoabe din pietricele polisate şi din ceramică… Gustul pentru abordarea acestui gen i-a fost insuflat acestuia din urmă de François Hugo, strănepotul bijutier al lui Victor Hugo, care a început, în anii 1920, să transpună în bijuterii desenele încredinţate lui de artiştii cu care era prieten, ca Picasso sau Jean Arp. Un alt bijutier, Heger de Loewnfeld, a dat formă ideilor lui Braque. Apoi, artiştii au început ei înşişi să producă aceste mici piese sculpturale în care ideile creatoare erau aliate cu materiale scumpe sau foarte simple. Creaţiile în aur, argint, oţel sau material plastic ale unor creatori ca Rauschenberg, Fontana, Chillida sau Calder sunt încă necunoscute chiar de cei care le admiră opera pictată sau sculptată.

Unele sunt emblematice, ca aceea semnată de Sol Lewitt, care transpune în două inele, numite „Linii în patru direcţii”, desenele sale murale, altele sunt extrem de personale, ca un alt inel de Sam Taylor conţinând lacrimi închise într-o capsulă. Calder a creat piese pentru fiica sa, Picasso a dăruit broşe, inele şi amulete iubitelor lui, ca Dora Maar şi Marie-Thérèse Walter.

„Aceste bijuterii, spunea Diane Venet, sunt rezultatul unei relaţii intime între creatori ca fiinţe umane şi ca artişti, între ei şi fiicele sau femeile din viaţa lor, fiecare având propria ei poveste”.

Piesele din expoziţie au fost colecţionate în peste două decenii. 65% dintre exponate provin de la Diane Venet, restul fiind împrumutate de la negustori de artă, artişti sau alţi colecţionari. Unele amintesc de lucrări care au făcut faima creatorilor lor, cum ar fi un colier din două bare de metal, cu un pandantiv de cristal în centru, de Louise Bourgeois, sau un inel din aur de 18 carate, versiune a sculpturii „Love” de Robert Indiana. Nu mai puţin expresivă din acest punct de vedere este o broşă în formă de gură, cu buze de rubin şi dinţi din perle de cultură, semnată de Salvador Dali.

Pe lângă interesul provocat de urmărirea esteticii pieselor, expoziţia apride imaginaţia, îndemnând vizitatorul să afle sau să încerce să ghicească poveştile din spatele pieselor. Oare, Salvator Dali a creat broşa amintită pentru soşia sa Gala sau pentru una dinte mulele sale muze?

Expoziţia este însoţită de un catalog, semnat de istoricul de artă Adrien Goetz şi de Barbara Rose, de la Muzeul de arte şi Design din New York care se constituie într-o mică istorie a acestei arte şi a creatorilor ei din secolul al XX-lea.