În faţa avântului crescând al „mişcării indignaţilor” americani, rechinii finanţelor cheltuiesc mii şi mii de dolari pentru a-şi asigura securitatea lor, scrie cunoscutul cotidian „The New York Times”. În continuare, ziarul citat arată că ei dau telefoane atunci când apar pe lista celor 400 cei mai bogaţi americani, stabilită de revista lunară „Forbes”. Şi tot ei dau telefoane când sunt publicate clasamentele anuale ale celor mai performante fonduri speculative şi atunci când numele lor este menţionat de un ziarist al canalului de informaţii financiare CNBC sau când copiii lor merg în străinătate. În aceste zile au dat telefoane întrucât manifestanţii ce aparţin mişcării Occupy Wall Street au un acut resentiment faţă de ei, iar faptul respectiv îi nelinişteşte din ce în ce mai mult. Ultra-bogaţii bancheri, gestionarii de fonduri speculative şi cadrele de conducere ale societăţilor de capital-investiţii din New York apelează de multă vreme la societăţi particulare pentru a-i proteja pe ei şi averile lor. În timp ce Wall Street-ul se confruntă cu o ostilitate din ce în ce mai neplăcută, marii finanţişti sunt din ce în ce mai prudenţi. Pentru societăţile de protecţie a persoanelor, care oferă celor mai bogaţi servicii specializate, precum sisteme de securitate rezidenţiale foarte complicate sau posibilitatea de a fi însoţiţi de gărzi de corp 24 de ore din 24, mişcarea Occupy Wall Street este un adevărat chilipir. „În acest an ar trebui să ne dublăm cifra de afaceri din New York, dacă nu şi mai mult”, declară Paul M. Viollis, cofondatorul societăţii Risk Control Strategies (RSK), care are printre clienţii săi cei mai importanţi conducători din Wall Street.
Serviciile de protecţie destinate celor mai bogaţi au cunoscut primul vârf de activitate în momentul crizei financiare din 2008. Atunci, în aprilie, la o lună după prăbuşirea băncii de investiţii Bear Stearns, Lloyd C. Blankfein, PDG al Golden Sachs, a construit un zid de securitate de doi metri înălţime pentru a controla accesul în proprietatea sa din Hamptons, aflată în extremitatea estică a insulei Long Island, enclavă balneară, locul de întâlnire a elitei newyorkeze. Tot atunci, sediul social al băncii de investiţii Lehman Brothers, o instituţie financiară care s-a prăbuşit câteva luni mai târziu, s-a dotat cu un câine dresat să descopere bombe. În 2010, Yes Men, doi specialişti în farse, au încurajat partizanii lor să aresteze pe miliardarul şi gestionarul fondurilor speculative John A. Paulson. Potrivit unei surse, firma lui Paulson ar fi angajat gărzi de corp suplimentare. Recenta explozie de revoltă a sporit factorul de risc. Acum câtva timp, cu prilejul marşului milionarilor, manifestanţii au făcut escală în faţa reşedinţei lui Paulson, cât şi în faţa domiciliului lui Jamie Dimon, PDG al holdingului financiar JPMorgan Chase, şi al lui Stephen A. Schwaezman, miliardar, cofondator al băncii de investiţii Blakstone Group. Una dintre pancartele purtate de manifestanţi arăta capul lui Lloyd C. Blankfein plimbat în vârful unei ţepe. Scene precum cea de mai sus i-au determinat pe conducători să-şi întărească echipele de securitate internă, apelând la societăţi private specializate. PDG-ul unei mari bănci a telefonat la Risk Control Strategies pentru că tocmai primise un plic anonim ce-i ameninţa familia. Doi paznici au fost trimişi imediat la domiciliul lui. Un alt client, şi el mare demnitar pe Wall Street, i-a cerut recent lui Paul M. Viollis să trimită oameni în civil pe esplanada Zuccotti, unde stau militanţii mişcării Occupy Wall Street, pentru a încerca să afle dacă aceştia au de gând să-i facă rău lui sau colegilor săi.
Asta în timp ce Occupy Wall Street se extinde în toată America, chiar dacă conducătorii a căror faţă nu este cunoscută de marele public au griji tot mai mari pentru securitatea lor. Există la ora actuală societăţi care „vând” securitate împotriva răpirii de persoane, iar altele care se oferă să verifice antecedentele servitorilor din casă. Unele propun înlocuirea ferestrelor unei reşedinţe cu geamuri anti-glonţ din policarbonat sau construirea unei săli securizate cu ziduri din oţel special. Dintre ofertele recente cele mai avansate tehnologic, contramăsurile de supraveghere tehnică sunt cele mai numeroase. Ele permit detectarea prezenţei dispozitivelor electronice de spionaj din casă sau din birou, cât şi din camerele de hotel sau automobile. Amintitul Viollis apreciază că volumul afacerilor firmei sale s-a triplat în acest an. Faptul se datorează în mare parte gestionărilor de fonduri speculative, care cred că sunt în centrul unor anchete oficiale, sau cadrelor de conducere din sectorul financiar ce se tem de spionajul industrial.
Prestaţiile societăţilor de securitate private au un preţ foarte ridicat. Pentru folosirea unei gărzi de corp bine antrenate – sau a unui profesionist în protecţie personală, cum se spune în jargonul de specialitate -, trebuie plătiţi 200 de dolari pe oră, iar pentru un şofer, 150.000 de dolari pe an. O investigaţie ce vizează detectarea dispozitivelor de supraveghere costă 13,90 dolari metrul pătrat, iar preţul unui sistem de supraveghere completă a reşedinţei oscilează între 100.00 şi 1,5 milioane dolari. Howard A. Shapiro, director de tehnologie la Insite Security, povestea că, recent, l-a contactat un conducător al unei mari firme pentru a-l ajuta să-şi pregătească fuga în cazul răsturnării guvernului federal! El voia să ştie în special cât aur putea duce în bagaj de mână şi cum să fugă din ţară la bordul unui mini-submarin în caz de incident major. „Acest tip şi-ar fi cheltuit toţi banii pentru a-şi asigura securitatea”, spunea Howard A. Shapiro.
