Departe de universul violenţei şi furiei din ultimele filme ale lui Martin Scorsese, ca „Taxi Driver”, „Gangs of New York” şi, mai recent, „Shutter Island”, pelicula „Hugo Cabret” (care a avut premiera în Statele Unite în 11 noiembrie, pe care Franţa îl lansează ca „film pentru Crăciun”, iar în România va fi lansat în primăvara anului viitor) este o poveste pentru copii adaptată după romanul grafic al lui Brian Selznick, „L’Invention d’Hugo Cabret”, tradus şi în limba română. Pelicula combină magia lui Georges Méliès, Parisul anilor ’20 şi ’30 şi cheia de descifrare a unui mister pentru Hugo, un orfan de 12 ani care trăieşte în gara Montparnasse.
Cu acest film, făcut, după propria mărturisire, pentru fiica sa Francesca, în vârstă de 12 ani, regizorul se aventurează pentru prima dată în universul poveştilor pentru copii şi al realizării în 3D. Graţie fiicei lui, a descoperit că „nimic nu este mai frumos decât imaginaţia unui copil”, i-a declarat Scorsese jurnalistei Emmanuèle Frois.
Povestea îl aduce în scenă pe Georges Méliès, pionierul uitat al cinematografului francez, uitat după Primul Război Mondial şi redescoperit în anii ’30, la sfârşitul vieţii sale. Acest om, magicianul care a creat o nouă formă de artă, interpretat de Ben Kingsley, a turnat peste 500 de filme, şi şi-a sfârşit viaţa ruinat. Şi-a petrecut ultimii 16 ani din viaţă lucrând într-un magazin de jucării şi bomboane din Gara Montparnasse. Méliès s-a inspirat din cartea lui Jules Verne pentru pelicula sa „Călătorie de la Pământ la Lună”, întâmpinată în epocă cu aplauze în timpul proiecţiei. În filmul lui Scorsese sunt inserate extrase din acest film, restaurat.
Hugo Cabret (interpretat de Asa Butterfield), pe un scenariu semnat de John Logan, cel care a realizat şi scenariile pentru „Aviator” şi „Gladiator”, spune povestea unui orfan de 12 ani, fără adăpost, care trăieşte în gara pariziană, se întretaie cu cea a unui ciudat negustor de jucării, Papa Georges, introducând spectatorul în imaginarul creatorului primelor momente ale istoriei celei de a 7-a arte. De la tatăl său (Jude Law), Hugo a păstrat un automat bizar, a cărui cheie în formă de inimă, fără de care aparatul nu funcţionează, trebuie căutată. Întâlnirea lui cu Isabelle (Chloë Grace Moretz), fiica lui, declanşează o aventură uimitoare.
Acţiunea se desfăşoară în Parisul anilor ’30. Pentru evoarea lui, regizorul s-a referit la filmele lui René Clair. A filmat două săptămâni la Teatrul „Athénée -Louis Jouvet” şi la Biblioteca „Sainte Geneviève”, de la Sorbona, dar cea mai mare parte a peliculei a fost realizată în studiourile engleze Shapertton.
Asa Butterfield şi orologiul Gării Montparnasse în Hugo Cabret
Dat fiind că Gara Montparnasse a devenit prea modernă, regizorul american a dorit să filmeze timp de 3 luni în Gara de Nord pariziană, în 2010, dar a fost refuzat din cauza dificultăţilor provocate traficului feroviar. S-a reconstituit atunci, în studio, o gară pariziană din ’20, în principal din stuc. Scenograful Dante Ferretti, distins cu două „Oscaruri” pentru „Aviator” şi „Sweeney Todd”, s-a bazat pe documente de epocă furnizate de francezul Clive Lamming, atât pentru arhitectura clădirii, cât şi pentru aspectul trenurilor şi al costumelor personalului feroviar. Au fost respectate cele mai mici detalii, până la caligrafia demodată a panourilor de afişaj. Mesele şi scaunele cafenelei din gară au fost cumpărate de la brocante şi din magazinele de antichităţi pariziene. Pentru holul gării, mărit pe ecran prin efecte de cameră, a fost refăcut chiar acoperişul de sticlă, recreat pe computer. Orologiul a fost inspirit de cel de la Orsay. Singura legătură cu Gara Montparnasse rămâne spectaculoasa scenă a accidentului, calchiată pe o dramă reală din 1985, când un tren n-a reuşit să frâneze şi a trecut prin peretele faţadei, ajungând în stradă. Decorurile în papier maché ale capodoperei lui Méliès, cel care, după cum spune Scorsese, a avut „puterea de a capta visele”, traversează întregul film.
În „Hugo Cabret”, Scorsese a recreat culisele unei filmări a lui Méliès, reproducând identic studioul lui din sticlă de la Montreuil, la Shepertton.
A fost nevoie de un an pentru a reconstitui o scenă din „Royaume des fees”, realizat în 1903. Dificultatea a venit şi din faptul că, în 1923, Méliès, ruinat, disperat, şi-a ars decorurile, costumele, stocul de filme.
Distribuţia peliculei numără o serie de nume de prim rang, începând cu Ben Kingsley, recompensat în 1982 cu „Oscarul pentru cel mai bun actor” pentru interpretarea rolului Mahatma Gandhi, din fresca istorică cu acelaşi nume a lui Richard Attenborough, şi apoi, pentru cel din „Sexy Beast” de Jonathan Glazer, continuând cu controversatul şi popularul Sacha Baron Cohen, şi, mai ales cu tânărul actor britanic Asa Butterfield, în rolul lui Hugo Cabret, şi actriţa americană Chloe Moretz, în Isabelle. Li se adaugă Jude Law, Emily Mortimer, Ray Winstone, Helen McCrory şi Christopher Lee.
Asa Butterfield şi Chloe Moretz
Întrebat ce l-a făcut să readucă pe ecran figura lui Georges Méliès şi pe Hugo Cabret, regizorul Martin Scorsese a răspuns: „Toţi coborâm din Méliès! Cu ele coborâm către originile cinematorafului şi inventarea efectelor speciale. Steven Spielberg, George Lucas, James Cameron sunt moştenitorii săi direcţi. Personajele filmelor sale seamănă cu figurinele de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Au un fel de inocenţă, de naivitate”. Iar în ceea ce îl priveşte pe Hugo Cabret, „Méliès sunt eu”, a afirmat Scorsese.
După această primă abordare a formatului 3D, care l-a solicitat, după cum a declarat, foarte mult, dar care era perfect pentru crearea iluziei de profunzime necesară poveştii, Martin Scorsese este implicat într-o serie de proiecte: o serie HBO despre afacerile din lumea rock n’roll-ului, la care s-a gândit de mai mulţi ani împreună cu Mick Jagger. Următorul film, „Le Silence”, este adaptarea unui roman al scriitorului japonez Shusaku Endo, povestea unui misionar iezuit în Japonia secolului al XVII-lea. Va lucra din nou cu Robert De Niro, într-un film despre lumea interlopă, şi are „pe şantier” pelicula „The Wolf of Wall Street” cu Leonardo DiCaprio.
